1

67 6 0
                                    

Stau și privesc pe geamul cabinetului meu medical, privesc afara cum ploua, cum picăturile de apa se preling pe geam ușor, ușor.
Hm! Asa se duce și viata noastră, ușor, ușor, iar apoi ne trezim ca am îmbătrânit și nu am realizat mare lucru.
Apropo eu sunt Stephanie, prietenii îmi spun Steph, uneori, mai ales când se lingusesc pe lângă mine și vor sa obțină ceva.
Sunt medic pediatru, iubesc sa am grija de copilași, sa ii vad de fiecare data sănătoși și plini de viata. Am 27 de ani și de curând logodnicul meu a decis sa ma părăsească pentru o alta fata, după 5 ani de relație se pare ca nu am fost destul de buna pentru el, asa ca de o luna sunt singura. Iar peste o luna trebuia sa avem nunta. Sunt extrem de dezamăgită, prea curând nu voi mai crede în iubire. Nu cred ca este pentru mine, poate sunt făcută doar sa ajut pe alții, sa fac lumea bine și sa îmbătrânesc alături de motănelul meu Mițu.
Programul meu s-a terminat de jumătate de ora, dar parca nu îmi vine sa plec pe ploaia asta torențială.

Telefonul suna:

- Da, mama! Vin la cina, stai liniștită, acum voi pleca de la cabinet. Ok! Pa!

De când am rămas singura ai mei tot ma bate la cap sa ma mut acasă, sa nu mai stau singura.
Îmi strâng lucrurile și plec, dar când deschid ușa cabinetului ce îmi poate vedea ochii, noul doctoras ce de curând și-a deschid cabinet lângă mine se linge de zor în ușa cabinetului cu o roșcată. Ma fac ca nu ii vad și trec mai departe.

- Hei, doamna doctor, nu știți sa va salutați vecinii? Ii aud vocea în spatele meu.

- De obicei salut pe toată lumea, dar acum nu am vrut sa deranjez, apropo de cât sa va chinuiți în tocul ușii, mai bine luați-vă o camera... O seara frumoasa sa aveți! Și plec mai departe, nici nu ma mai interesează ce zice, ma grăbesc sa ajung la mașinuța mea, buburuza mea. Ii cam bătrânică, dar ma doare sufletul sa ma despart de ea. Tatăl meu ma bate la cap sa îmi iau una nouă , dar parca simt ca o voi trăda pe ea. Mi-am iubit mașinuța de când am luat-o, am așteptat-o enorm.
Dau sa o pornesc dar bătrânica face figuri și nu vrea. Încerc din nou dar pare ca ea vrea sa ma părăsească. Telefonul îmi suna din nou, e tata.

- Da tata! Știu, am zis ca vin, dar bătrânica nu vrea sa pornească.... Bine, te aștept!

Și uite asa acum aștept pe tatăl meu sa vina sa ma ia, sigur îmi va zice din nou sa îmi dau bătrânica. Offf, ce ma fac eu cu tine! Și las capul pe volanul ei, iar cineva îmi bate la geam.

- Ești bine?
O minunat, era doctoratul cu pitipoanca de gat.

- Sunt bine! Aștept pe cineva!

- OK! O seara frumoasa și ție! Apoi cei doi pleacă.

După plecarea celor doi apare tatăl meu, el are un Audi ultimul model, mama are un Mercedes, sora mea are BMW, cumnatul are un Volkswagen, toți au mașini noi, eu am un ford micuț, aproape face majoratul.

- Stephanie, ți-am spus de atâtea ori sa schimbi mașina, nu înțeleg de ce te încăpățânezi tu sa o păstrezi. Poți lua din gama ei, dar una noua încât sa ai siguranță.

- Promit ca mâine voi rezolva asta, acum haide sa mergem pentru ca chiar îmi e foame.

- OK!

Ajungem acasă unde toată lumea era deja în jurul mesei și ne așteptau, iar când spun toată lumea ma refer la mama, Liliana Smith, sora mea, Lucy Moore, și cumnatul meu, Gabriel Moore. Pe tatăl meu îl cheamă Daniel Smith, pe mine după cum ma știți Stephanie Smith.

- În sfârșit vine și maimutica noastră! Hai repede ca se grecește mâncarea spune mama vesela.

- Ma duc sa ma spăl pe mâini și voi veni și eu la masa.

Iubirea nu este pentru mine.... Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum