Iubirea nu este pentru mine....

7

După ce ma amenință ca un ultim om de pe pământ, aleg sa ii mint pe toți când ieșim din biserica cu faptul ca ne-am împăcat, iar petrecerea continua ca și când nimic nu s-a întâmplat, deși pe mine ma durea sufletul și aveam inima franta. Dar nu puteam permite ca familiei mele sa i se întâmple ceva rău. De as fi știut ce fel de om este, astăzi nu mai ajungeam aici.
E greu și chin sa zâmbești forțat, sa te prefaci fericita, sa dansez cu el a fost cel mai greu moment pentru mine. A trebuit sa suport absolut totul pana la final.
Când toți au plecat la casele lor am răsuflat liniștită, am plecat și noi de la local spre casa.
Când ma uit pe telefon vad multe mesaje de la sora mea, de la Karla, de la mama, toți își făceau griji pentru bine, le-am răspuns ca sunt bine și ca ii dau o șansă, vom fi bine.
Nu vreau sa știe ce durere e acum la mine în suflet, e de ajuns cât îndur eu, nu trebuie sa sufere și ei.

- Am ajuns, iubito!

- Bine! Ma dau jos din mașină și fug în casa cât mai repede, vreau sa scot de pe mine rochia asta, nu o mai sufăr, totul începuse ca o zi frumoasă și s-a sfârșit groaznic pentru mine.
Fug în dormitor, îmi iau haine de schimb și fug în baie unde ma încui, nu voiam sa intre peste mine.

- Te-ai încuiat?

- Te rog, lasă-mă singura! Nu te vreau!

- Ești sigura ca nu ma dorești?

- După tot ce am trăit azi, tu crezi ca eu te mai vreau?

- Ți-a murit asa de repede toată iubirea?

- Am murit cu totul pe dinăuntru, lasă-mă în pace!

- De aia sunt eu aici, sa te reinvii!

- Nu ai ce sa reinvi! Pleacă, lasă-mă sa îmi fac baie liniștită!

- Te aștept!

- Nu ai de ce sa ma aștepți, vreau sa ma lași în pace! Vorbim mâine!

- Bine!

In sfârșit raman eu cu gândurile mele, cu lacrimile mele, cu durerile mele. Nu credeam în veci ca cea mai frumoasa zi din viata mea se transforma în coșmar, iar omul ce îl iubesc e un monstru cu chip frumos.
Termin de făcut baie, ma îmbrac în pantaloni lungi negri, un tricou alb, îmi pun adidași în picioare și sper sa ies fără a ma vedea el, sper ca doarme. Îmi usuc parul și îmi iau cheile mașini, erau toate cu mine în baie, acum următorul pas, ieșirea din baie și țintă mașina cu destinația plimbare spre nicăieri. Când sunt supărată și ma urc la volanul mașinii ma simt cel mai bine, uit de tot și toate.
Deschid ușa încet de la baie, ma uit stanga- dreapta, nimeni, în baia de pe hol se aude apa, semn ca își face baie, alerg pe scări și reușesc sa ies la mașină, e 2 noaptea, pustiu pe străzi, pornesc mașina și plec, plec unde vad cu ochii, dar nu pentru mult timp, ma voi întoarce cu siguranță pentru ca nu sunt nebuna sa îmi pun în pericol tatăl.
Dau muzica la maxim, dar e întrerupta de sunetul telefonului.
- Unde ai plecat?

- Contează?

- Da, contează! Ești soția mea!

- Doar în acte! Vreau divorțul!

- Nu pot sa îți fac bucuria asta!

- Ce te retine?

- Te iubesc, Stephanie! Nu vreau sa te pierd. Întoarce-te înapoi!

- Dacă nu ma întorc?

- Ști ce pot face!

- Ce?

- Iubito tu ma crezi prost? Ai face sa te întorci acasă, e noapte, ești obosita și nu vreau sa pățești ceva.

- NU voi păți nimic, doar ca ma simt bine sa conduc când sunt supărată. Lasă-mă sa îmi fac plăcerea! Măcar atât!

- Ți-o poți face mâine! Acum e destul de târziu! Haide!