Iubirea nu este pentru mine....

5

Timpul a trecut și iată-ne în Germania la spital, aștept pe hol sa primesc vesti de la operația lui, sincer am mari emoții și speranțe la fel de mari.

- Doamna Smith?

- Da!

- Domnul White a ieșit din operație, totul a decurs normal, l-am dus la terapie intensiva, în seara aceasta va fi acolo și nu aveți cum sa îl vedeți. Maine dimineață puteți reveni!

- Multumesc frumos!

Sunt foarte bucuroasa de ceea ce doctorul mi-a spus, în drum spre hotelul unde m-am cazat ii sun pe toți sa le spun ca el este bine și ca a ieșit din operație.
Toată lumea se bucura, dar asta e doar un hop, totul de abia a început, avem 3 luni de stat aici pentru recuperare.

- Karla te rog eu frumos sa o ajuți pe Melania cu pacienții, ea va fi cu tine 3 luni pana ma întorc eu.

- Îmi va fi dor de tine, nu îmi vine sa cred, ești departe și vorbim la telefon, de când nu am mai vorbit atât noi doua la telefon?

- Pai ce telefon ne trebuia când noi eram zi de zi amândouă!?

- Asta da! Este frumos acolo?

- Sa ști ca da, chiar e destul de frumos, am hotelul la 5 minute de spital, în spatele hotelului e un centru comercial, am absolut totul pe lângă mine.

- Ma bucur mult, ai grija de tine și aștept în continuare vesti bune.

- Asa voi face, te pup, ai grija de tine!

Timpu trece destul de greu, ma uit la ceas din 5 în 5 minute, aștept ca timpul sa treacă repede și sa plec din nou spre spital.

După doua săptămâni

- Cum te simți iubitule?

- Ma simt ca dracu! Ma dor rău picioarele.

- Știu dragul meu, te cred, dar treptat, treptat trebuie sa te faci bine. Este pentru sănătatea ta.

- Știu, dar înțelege-ma iubito, am dureri groaznice.
Ma doare fiecare osut în parte, mai ales operațiile ma înnebunesc.

- iubitule trebuie sa fi pozitiv, totul este pentru sănătatea ta, gândește pozitiv, după atâta munca te vei putea bucura de viata.

- Abia aștept sa ma întorc acasă, ma obosesc terapiile astea enorm.

- E ceva normal, acum mergem sa mâncăm și apoi te întorci în pat unde te vei odihni. Maine avem o noua zi.

După 3 luni

- În sfârșit acasă pe picioarele mele! Mulțumesc iubito ca mi-ai fost alături în fiecare zi.

- Nu ai pentru ce, te iubesc și vreau sa te vad bine. Acum eu o sa plec acasă pentru ca de mâine trebuie sa încep munca.

- Bine iubito! Ne vedem mâine!

Ziua de mâine trece repede, închei prima mea zi de munca după 3 luni de vacanța sa zicem asa. Chiar îmi era dor de absolut totul, de casa, de Mițu, de mama, de tata, de sora mea și cumnatul, de Karla.
Ajung în fata casei și vad ca luminile sunt stinse, pare ca nimeni nu ar fi acasă. Oare ce s-a întâmplat?
Descui ușa, strig pe toată lumea dar nimeni nu îmi răspunde, aprind luminile, ma uit peste tot, nici motănelul meu nu este.
O sun prima data pe mama, nu răspunde, îl sun pe tata și îmi răspunde.

- Tata unde sunteți cu toții? Nimeni nu e, nici măcar alde sormea nu sunt acasă.

- Te rog vino repede pana la spital.

- S-a întâmplat ceva?

- Nu am timp sa îți explic la telefon, te rog vino!

Închid totul, ma urc în mașină și fug spre spital, în capul meu deja erau o mie și una de scenarii, ce au pățit, care a pățit ceva, e mai e de aceasta data.
Ajung în spital și o asistenta ma îndruma către cantina mare unde de obicei oamenii se strâng ziua sa mănânce, acum era deja seara și majoritatea erau pe camere. În cantina era întuneric iar când ajung in dreptul ușii lumina se aprinde și cu toții striga surpriza, chiar nu înțelegeam ce se întâmplă.
Din mulțime iese el cu o cutiuță cu inel, se pune în genunchi...

- Dragostea mea, nu am cuvinte sa îți spun tot ce simt azi pentru tine, tu ești viata mea, ești lumina mea, ești totul. Datorita ție azi pot fi omul din trecut, azi pot merge pe picioare datorita luptei tale. Iti mulțumesc ca în fiecare zi ai luptat alături de mine și m-ai încurajat, îți mulțumesc pentru tot dragostea mea, iar din iubire vreau sa te intreb: vrei sa fi soția mea?

- Da! Te iubesc enorm de mult!
Toată lumea era strânsă acolo, doctori, asistente ce l-au îngrijit, părinții noștri, sora și cumnatul, pana și Mițu era cu ei. Dragul de el se uita și nu înțelegea ce se întâmplă. Eu eram toată în lacrimi și nu puteam sa îmi revin din soc. Eram fericita și speriata pentru ca m-a luat tare la telefon și am crezut ca din nou s-a întâmplat ceva, iar la asa ceva în spital nu credeam ca voi fi ceruta.

- Draga mea sper sa ma ierți ca te-am cerut aici, dar nu mai aveam răbdare iar tata și tatăl meu sunt de garda.

- Nu contează, eu te iubesc si apreciez orice gest venit din partea ta.

- Ști ca de diseară te muti la mine, nu-i asa?

- Maine ma mut, trebuie sa îmi strâng lucrurile și sa îl iau pe Mițu.

- Nu trebuie sa strângi nimic, mamele noastre s-au ocupat de absolut totul, doar trebuie sa vi cu mine.

- Wow, la asta nu m-am așteptat!

- Sunt cel mai fericit iubita mea, în sfârșit suntem împreună! În sfârșit după tot ce am tras suntem acasă! În sfârșit pot dormi lângă tine!

- Da iubitul meu! În sfârșit suntem bine!

Cu toți sărbătoresc puțin împreună la cantina, iar apoi fiecare pleacă la treaba lui ori alții la casele lor.
Nu îmi vine sa cred ca va fi prima noapte alături de el, m-a mărit... nu îmi vine sa cred ca nu voi mai dormi la casa părinților sau în apartamentul meu, ma voi muta la el.

Ajungem acasă la el, casa lui fix lângă casa alor mei, iar peste drum de casa alor mei, fata în fata era sora mea. Iar ai lui aveau casa lângă fiul lor, era fiecare cu casele noastre, nimeni nu stătea cu părinții.
Casa era asemănătoare ca și a părinților mei, pe acea strada erau toate făcute după un tipar, era un cartier identic, căsuțe cochete, cu o mica gradina în fata și cu o curte destul de mare în spate iar lângă casa fiecare avea un garaj dublu.

- Iubita mea, acesta va fi dormitorul nostru, ți-o prezint și pe motanica Lola, iar al meu motănel deja ii făcea curte pisicuței. Ei doi au căsuțele lângă dormitorul nostru, iar noi în noaptea asta vom închide ușa pentru ca nu vreau ca cineva sa ma deranjeze din a petrece prima noapte de dragoste alături de tine, prințesa mea.

- Bine prințul meu, dar înainte de toate vreau sa fac un dus, apoi sunt toată doar a ta.

- Merg și eu sa fac dus cu tine!

Prima data îl refuz și spun sa ma aștepte, dar nu am cu cine ma înțelege. Întru în baie, o baie destul de mare ars putea spune, are și cada, dar are și dus, are doua chiuvete separate ca să nu ne certam pe una, un spațiu destul de larg.
Ma răzgândesc sa întru în dus și îmi pregătesc cada cu apa, înghit în sec, ma simt blocata, ma simt rusinata sa ma dezbrac asa deodată în fata lui, încă nu ne-am culcat unul cu altul, el trebuia sa se refacă complet.

- Ție rușine de mine iubita mea?

- Putin! E ciudat...

- Te ajut eu sa nu mai fie ciudat spune el și ma dezbracă încet încet în timp ce ma săruta, apoi întram amândoi goi în cada plina cu apa, prima data acolo facem mai mult dragoste decât sa ne spălăm, ieșim când constatam ca apa s-a cam răcit și continuam iubireala în pat.
Ne iubim pătimaș, ne iubeam cu sete pentru ca de când avusese acel accident niciunul din noi nu a avut contact sexual.
Ma simțeam iubita și în al nouălea cer, de abia așteptăm să ne pregătim de nunta.