Adevărul (pt 2)

29 2 11
                                    

Sâmbăta, la ora 15:30 Lucius împreună cu Harry și Draco au părăsit castelul printr-un pasaj secret fără știrea lui Dumbledore.

Trebuiau să se îndepărteze de Hogwarts cât de mult posibil pentru a putea apărea.

Din păcate la Hogwarts nu puteai să apari decât dacă erai Dumbledore, dar având în vedere că Dumbledore nu trebuia să afle despre ce aveau de gând trebuiau să se descurce mergând prin pădure.

Așa că au mers prin pădurea interzisă și sau îndepărtat cât de mult era posibil.

După ce au mers aproximativ 450-500 de metrii au considerat că au mers suficient, Lucius se opri și le spuse:

L: Țineți-vă de mine, băieți.

Draco se prinse de brațul tatălui său iar Harry de brațul lui Draco, Narcissa a rămas la Hogwarts ca să acopere "dispariția" lor cumva. Ar fi fost suspect ca toți 4 să dispară fără urmă în mijloculul zilei.

Lucius își luă bagheta, iar cei trei apăruseră în conacul Malfoy unde îi întâmpină Bellatrix.

B:Bună băieți, și Lucius..

D: Bună mătușa Bella

H:Hey Bella

B:Văd că ați ajuns mai devreme decât trebuia, mă mir că nu ați întârziat, mai ales pentru faptul că Lucius a venit cu voi în locul Narcissei.

L:Haha, am uit să râd. Cât e ceasul oricum?

B:15:48, probabil

H: Macar nu am întârziat.

B:Ce a ce e bine, lordului întunecat nu-i place să aștepte după alți oameni.

H:Pare genul care nu are multă răbdare.

Necunoscut:Nici chiar așa dar da, Harry. Îi răspunse o voce cunoscută lui Harry.

Ce-i patru și-au întors privirea spre locul din care se auzise vocea, iar acolo era... Voldemort.

Draco și Lucius au făcut o plecăciune  amândoi murmurând câte un "lordul meu" iar Harry își încrucișă brațele fără să zică nimic.

V:Harry, salută el cu un zâmbet blând (mai poate cineva să și-l imagineze pe Voldy zâmbind "blând" sau sunt eu nebună?😅)

H: Voldemort, salută el înapoi

Voldemort se apropie de Harry și își pune brațul pe după umărul lui Harry

V:Nici nu știi cât de mult am așteptat acest moment.

*

Ce-i doi s-au îndreptat sper biroul lui Voldemort pentru a putea vorbi fără a fi deranjați.

Au existat câteva proteste din partea lui Draco pentru că acesta nu voia să-și lase iubitul singur cu Voldemort. Dar Harry la convins că va fi bine așa că la lăsat să meargă.

Aceștia intrară în birou iar acolo Harry se trezi întampinat de Nagini.

N:"Bine ai venit frățioare, te-am așteptat"Șuieră Nagini .

H:"Frățioare?"întrebă Harry confuz

V:Toate la timpul lor."Harry, aceasta este Nagini, după cum ști deja"

N:"Nu-ți pierde timpul pentru a ne prezenta, Tom."

H:"Tom? Credeam că urăști numele ăsta".Spuse Harry puțin confuz.

V:"De unde ști tu asta?".

H:"Nu e important".

V:Bine atunci, să nu mai pierdem timpul. Avem multe de discutat.

H:Cum ar fi?

V:În primul rând, trebuie să te întreb: Ști ce un Horcrux Harry?

H:Nu, n-am auzit de așa ceva până acum.

V:Ei bine, un Horcrux este un obiect în care o persoană își pune o bucată din suflet.

H: Să ghicesc, ai făcut și tu unul?

V: Șapte, de fapt

H: Șapte? Ți-ai împărțit sufletul de șapte ori?!

V: Da, de șase ori intentionat iar a șaptea oară a fost un accident.

H:Ce vrei să spui?

V:Cu 14 ani în urmă, în acea noapte acea de Halloween în care am mers după tine să te ucid iar vraja s-a întors spre mine sufletul meu a fost împărțit pentru a șaptea oară. Acea bucată intrând în singura formă de viață care se afla în cameră.

H: Vrei să spui că eu-

V:"oftează"Din păcate Harry, ești unul dintre Horcrux-urile mele

_______________________________________
V-Voldemort
H:Harry
B-Bellatrix
L-Lucius
D-Draco

Ăsta e probabil cel mai prost capitol pe care l-am scris până acum. Și stiu că am ieșit FOARTE mult din caracterul personajelor. Dar vă rog să nu mă judecați pentru asta, îmi place să mă gândesc la personajele "negative" având de fapt o personalitate foarte "soft". Am probleme, știu, nu mi-ar strica un psiholog. În fine, să știți că se poarte să dureze ceva timp până o să postez următorul capitol pentru că abia l-am terminat pe ăsta. Și tot mai aveam de scris din el dar am zis să mă opresc aici ca să pot posta și eu după 11 milioane de ani dar asta e viața.

Ce? (Drarry) Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum