Ce? (Drarry)

Un vis?

Sărutul lor, frumos, nu? Dacă ar fi fost adevărat ar fi fost și mai frumos.

Harry se trezi buimac din cauza unor zgomote care se auzeau din camera cealaltă, și văzuse că era singur în dormitor.

H:A fost un vis? Un vis?

Atunci intră Ron în cameră și îi zambi

R:Harry, ce mă bucur că ești mai bine.

H:Mai bine? Ce s-a întâmplat?

R:Ieri ți s-a făcut rău iar când ai fost la infirmerie, madam Pomfrey a spus că ar fi mai bine să nu te duci la ore câteva zile până te simți mai bine.

H:Bine... mersi. Dar ce se aude de dincolo?

R:Fred și George se joacă cu ceva pocnitori pe care le-ai luat de la nu știu cine. Mă rog, eu mă duc la ore ca să nu întârzi,tu mai bine ai rămâne aici să te odihnești.

H:Bine, pa.

R:Pa

În timp ce Harry încă era uimit din cauza visului, îi păruse atât de real încât credea că chiar s-a întâmplat. La Draco era cam la fel.

Draco pov:

Mă trezesc din cauza luminii care intră în cameră, urăsc soarele de dimineață.

D:Goyle, parcă ți-am spus să lași draperiile trase!

Dar observ că nu e nimeni în cameră înafară de mine, așa că mă ridic și trag draperiile când de odată îmi amintesc visul de aseară.

D:Deci sărutul acela a fost doar un vis? Cum se poate? Părea așa real.

Nu-mi vine să cred. În sfârșit l-am sărutat pe Potter și a fost doar un vis. Dar oricum știu că nu am șanse cu el după cum m-am comportat în toți ani ăștia.

Mă îmbrac și mă duc la masă după care mă duc la prima oră, aveam ora de Aritmație cu cei de la Gryfindor.

                               *

Ciudat... foarte ciudat. Nu l-am văzut pe Harry în clasă, nici la celelalte ore. Oare a pățit ceva? Sper că nu.

Trebuie să îl găsesc și să văd dacă e bine. Gândurile îmi sunt întrerupte când îmi aud numele.

B:Draco! Draco! DRACO!!

D:CEI? Încep să urlu și eu exasperat de strigatele lui Blaise.

B:Ce ai de ești așa pierdut? Așa ai fost toată ziua de la prima oră. S-a întâmplat ceva?

D:Într-un fel...

B:Ce ai păți? Întrebă în tip ce se aseză lângă mine pe canapea.

D:Blaise... . Tu ști că suntem prieteni de mult timp, nu? Pot avea încredere în tine?

B:Normal că poți avea încredere în mine.

D:Păi... Cum să îți zic? Eu... sunt gay...

B:Asta era? Știam deja.

D:Dar cum? De unde?

B:Mi-a zis Pansy acum mult timp. Stai liniștit, nu am să te judec pentru asta, și eu sunt gay. Și știu că îți place de Potter, și mie îmi place de Weasley...

D:Ginny?

B:Ron...

D:Cine ar fi crezut? Tu și Weasley. Spun rânjind.

B:Și tu cu Potter. Spune el rânjind-umi înapoi făcându-mă să mă încrunt.

D:Și acum? Ce facem? Amândurora ne place de câte un Gryfindor cu care nu avem șanse.

B:Păi tu ai putea avea o șansă cu Potter dar eu cu Weasley niciodată.

D:Dar trebuie să facem ceva.

B:Da. Dar ce?

D:Nici eu nu știu...

B:Oare să îi cerem ajutorul lui Pansy? Doar toată lumea știe ce "expertă" e ea în iubire.

D:Mda, dar la cum o știu doar se va duce să le spună lui Potter și Weasley că suntem îndrăgostiți de ei dacă nu ne ducem noi să le spunem.

B:Nu pot nega, cam ai dreptate.

D:Normal, o cunosc mai bine ca oricine pe lumea asta.

Autor pov:

Între timp ce Blaise și Draco își făceau planuri ca să le spună iubirilor lor că îi iubesc, Harry se plictisea de moarte în camera lui. Venise odată Madam Pomfrey ca să îi dea ceva medicament cu un gust foarte amar dar totuși era suportabil pentru a o bea.

︎Îl sfătuise să nu se ducă toată ziua la ore ca să își revină complet, în timp ce Draco își făcea griji pentru Harry să nu fi pățit ceva...
︎