Ciudateni-Versiunea adolescentina

Capitolul 2:Noi prieteni si un secret

Ok.Sa recapitulam ce avem pana acum.Parintii nostri ne obliga sa mergem in orasul asta,mai bine zis in satul asta toata vara,unde nu avem nici net,nici semnal la mobil si niciun prieten.Un tip ciudat ne spune ca aici vom descoperi lucruri interesante,care banuiesc ca sugereaza ceva periculos si care sigur va duce la moartea cuiva.Si unchiul nostru drag,care tine la noi si ne iubeste(glumesc;tipul asta iubeste cel mai mult banii),ne pune sa muncim aici,toata vara,in coliba lui,care seama cu o cabana!Parintii nostri chiar ne urasc?
Eu si cu Mabel ne taram picioarele pana in pod si ne despachetam lucrurile.Imi scot sapca din geamantan si mi-o pun pe cap.
-Credeam ca ti-am zis sa o arunci!imi spune Mabel,usor deranjata ca-mi port sapca.
-Dar ce are?Mie imi place!ii raspund eu.
-Baietii astia!N-aveti simtul modei.imi reproseaza ea.
O ignor si im despachetez lucrurile in continuare.Dupa 5 minute,suntem la parter.Stan vorbea cu alti doi adolescenti.Am prins ultima parte din discutie.
-...si sa nu le ziceti nimic despre automat!Ati inteles?
-Da,Stan.spun ei.
Dupa aceasta discutie,Stan se intoarce spre noi si ne zambeste.
-Ati ajuns!Vreau sa ii cunoasteti pe Wendy si pe Soos.Ei sunt angajatii mei si o sa lucrati cu ei toata vara.
-Salut!ne-a zis Soos.Incantat sa va cunosc!
-De asemenea!raspund eu.Buna,Wendy!o salut eu pe fata!
-Hei!Deci,cum vi se pare pana acum orasul?ne intreaba Wendy.
-E destul de dragut.ii raspunde Mabel.Cred ca ne vom distra,nu-i asa,Dipper?
-Da,cred.
Soos este un tip inalt,destul de grasut,cu niste pantaloni gri,pana la genunchi,un tricou verde pe care este un semn al intrebarii,niste tenisi uzati si o sapca maro.Wendy are parul roscat,este inalta si poarta o camasa verde deschis,blugi,o palarie de padurar si niste ghete murdare.Cred ca amandoi erau mai mari decat noi cu un an.Nu stiu de ce,dar de cand am vazut-o pe Wendy,nu mi-am putut lua ochii de la ea.Este foarte draguta,mai ales cand zambeste.Dar sunt sigur ca are deja un iubit.Le spun celorlalti ca merg la o plimbare prin padure.Nu aud niciun refuz,asa ca pornesc la drum.In tot acest timp,ma gandeam la acel tip ciudat care ne intampinase pe mine si pe Mabel.Incerc sa uit imaginea aceea infricosatoare cu el,iau o piatra si o arunc intr-un copac.Cand piatra face contact cu trunchiul lui,se aude un zgomot ciudat.Ma aproprii si ii dau un pumn usor.De-abia acum am observat o maneta,asa ca trag de ea.Eram foarte curios sa vad ce este cu acest copac.
In trunchiul copacului era ceva.O tastatura foarte veche,pe care era lipit un cod,se afla acolo.Am format codul si am auzit o alta trapa deschizandu-se.
-Ce naiba...
Ma apropii de trapa din pamant,care se afla in dreata mea si vad ceva.Era o carte.O carte cu o mana cu 6 degete,pe care scria "3".O iau in mana si o deschid.
Pe prima pagina scria:Am ascuns cartea asta inainte sa o gaseasca el.Nu uita,sa nu ai incredere un nimeni in Ciudateni!!
-Sa nu ai incredere in nimeni...,repet eu.Eram socat.Stiam ca orasul asta are ceva ciudat.Am rasfoit-o in continuare.Erau notite si desene cu strigoi,zombie,vampiri si alti monstri deezgustatori.Cand am simtit mana cuiva pe spatele meu,am inchis brusc cartea.Era Mabel.
-Ce citesti acolo?Sunt sigura ca ceva plictisitor.spune ea,foarte sigura.
-Nu e adevarat!ii raspund eu.Trebuie sa-ti spun ceva.Dar hai la coliba.
*
-Nu cred!Astea sunt reale?
-Daca nu ar fi,nu s-ar povesti.
Asta se intampla in pod,in camera noastra.I-am aratat cartea lui Mabel.Autorul spunea sa nu crezi pe nimeni.Dar m-am gandit ca Mabel e de incredere,mai ales ca e sora-mea.
-Trebuie sa-i spunem lui Stan!propune ea.
-NUUUU!!Nimeni nu trebuie sa afle de cartea asta.Cine stie ce s-ar putea intampla.
-Poate ca asta e unul din lucrurile interesante de care a zis ciudatul ala!
-Cine stie.Hai sa mergem jos.Nu vreau sa ma certe batranul.
-Bine,bine...
-Si nu uita:asta e un secret!Daca spui cuiva...
-Bine,am inteles!!
-Bun!
Si cu asta,a luat sfarsit conversatia.Daca tot am descoperit cartea asta,cine stie ce mi se va intampla...