Ciudateni-Versiunea adolescentina

Capitolul 17:Lucrurile nu ies asa cum vrem:Partea 2

Dupa batalia cu triunghiul isoscel Bill(banuiesc ca era un triunghi isoscel)ne-am intors acasa.In loc sa aterizam in laboratorul secret al lui Stan,am ajuns in sufragerie.L-am vazut pe unchiul nostru,stand pe canapea cu mainile pe fata.Lacrimi i se scurgeau pe obrajii rosii.Plangea.Stan chiar plangea.Eu si cu Mabel ne-am dus spre el.L-am prins usor de umar,iar el si-a intors fata spre mine si Mabel.A facut ochii cat cepele.Isi sterse lacrimile cu maneca camasii,apoi ne-a imbratisat strans.
-Sa nu ma mai speriati asa!ne-a zis el ingrijorat,dar si fericit ca ne revede.
Nu prea mai voiam sa am de aface cu batranul,dar ceva imi spunea sa-i mai dau o sansa.Era un membru al familiei,iar noi mereu ne ajutam unii pe ceilalti.Cred ca si Mabel credea acelasi lucru.
-Cred ca astea sunt ale tale,i-am spus,intinzandu-i jurnalele.S-a uitat putin nesigur la mine,mai bine zis socat.Apoi a intins mainile timid si a luat jurnalele.
-Sunteti siguri ca vreti sa mi le dati inapoi?ne-a intrebat.
-Daca o sa se intample un incident ca asta,ar fi mai sigur sa ti le dam tie.l-am lamurit.
-Bine copii...atunci,veniti sa faceti cunostiinta cu fratele meu.
*
Am intrat din nou in laboratorul lui Stan,care acum cateva ore a fost portalul unui triunghi vorbitor.
-Esti sigur ca va functiona?a intrebat Mabel.
-Foarte sigur.Suta la suta sigur!a raspuns unchiul nostru.
Stan si-a pus jurnalele in locul in care erau puse la inceput,apoi a tras de o maneta.
La inceput,nu se intamplase nimic.Doua secunde mai tarziu,o lumina orbitoare si-a facut aparitia,iar pamantul sa cutremurat.Nimic neobisnuit.Apoi,din portal,se vedea o silueta inalta de vreo 2 metri si masiva.Inainta incet spre noi.Mai bime zis,catre biroul lui Stan.Am vrut sa merg si sa-l opresc,dar Stan m-a prins de brat.
-E in regula.El e.
M-am uitat din nou spre omul din portal,apoi la Stan.Pana la urma,l-am ascultat.Cand lumina se stinse,am putut sa-l vad pe fratele lui Stan.Avea o fata fioroasa,plina de cicatrici si sangera.
-Mike!a strigat Stan,in timp ce se indrepta spre el.
-S..Stan...Sunt...slabit...a gemut barbatul,numit Mike.
-Dipper,adu niste bandaje!Sunt pe birou!mi-a ordonat Stan.
Am adus bandajele si l-am bandajat pe ranit.M-am uitat mai atent la fata lui si semana leit cu Stan.Aceiasi ochi caprui,acelasi nas mare...Chiar era fratele lui.
-Hai sa mergem sus.ne-a spus Stan.
*
Eram toti in living,holbandu-ne la Mike.Atmosfera era tensionata.Nimeni nu putea spune nimic.Pana la urma,Mike a spart linistea:
-Voi sunteti nepotii mei,nu?Dipper si Mabel...
-Da,Mike...Ce ti s-a intamplat pe fata?am intrebat.
-Aa...astea?Doar...niste amintiri.
-Frate,situatia e foarte grava.Bill a venit aici si...
-Bill,adica Bill Cifru?Acel Bill?a intrebat Mike agitat.
-Da...i-a atacat pe Mabel si pe Dipper.
-Atunci e bine ca sunt aici.Veti avea nevoie de antrenament!a continuat Mike,uitandu-se la noi.
-Antrenament?a intrebat Mabel.
-Pun pariu ca ati intalnit multi monstrii hidosi de cand ati ajuns aici,nu?Ei bine,aceia erau doar niste incepatori.O sa va confruntati cu monstrii din ce in ce mai periculosi,mai haini si rai din orasul asta!Ala a fost inceputul.Acum...
vine partea mai complicata.
-Cand incepem?am intrebat.
-Maine dimineata.La ora 6.Va astept afara.Sa nu intarziati!
-De ce asa devreme?s-a plans Mabel.
-Eroii adevarati fac orice,oricand.
-Stan,Mabel...Ma puteti lasa putin singur cu Mike?
-Sigur,Dipper.mi-a zis Stan.
Cand cei doi au plecat,l-am intrebat pe Mike:
-Deci...E adevarat ca tu ai scris jurnalele?
-Mda...dar pustiule,nimeni in afara de tine,de mine de Stan si de sora ta nu trebuie sa mai afle asta.
-Ok.Dar sunt doar 3 jurnale?Sau mai multe?
S-a uitat putin trist la mine,apoi a zis:
-O sa aflii la momentul potrivit...
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Bun,prieteni,asta o fost!Primul volum.Imi cer scuze ca postez acum,dar am avut putin timp si foarte multe idei si nu stiam pe care sa le aleg si blah blah blah.Sper ca v-a placut prima carte!O sa postez cat de curand si al doilea volum!Pupici! :* :* :*