“La stânga? La dreapta? Îmi mai e capul pe umeri?”
Norocul meu că încă e, deşi cu un efort extraodinar. Mai are un pic şi explodează de atâta confuzie.
“Cine ar fi spus că te poţi rătăci într-un cartier aşa de mic. Străzi largi. Semne la tot pasul. Case diverse. Numai pe cea pe care o caut nu e de găsit.
-Tu şi cu splendida ta idée de a ignora ajutorul lor, Skyler! urlu la capătul răbdării.
Mă uit disperată după nişte semne care ar putea să mă conducă acasă.
Un bâzâit mă intrerupe din procesul alegerii unei direcţii în care să o pornesc. Îl scot din buzunar însă nu apuc să verific ci doar răspund:
-Ai nevoie de ajutor? Se aude vocea lui Mason de la capătul celălalt.
-De al tău în niciun caz.
-Mda….Sigur . Te cred. Şi dacă tot crezi că ai totul sub control, şti măcar unde eşti?
-N-am de gând să îţi spun.
-Asta înseamnă doar un lucru.
-Şi anume?
-Că habar n-ai.
-Şti ce? M-am săturat să îţi tot aud vocea enervantă !
-Ok. Vedem noi când cadactiseşti să spui cuvintele magice.
-Cuvintele magice?
-Oooo!Vin-o şi salvează-mă, Mason! M-am rătăcit prostuţa de mine şi…
Îi inchid simţind cum îmi urcă sângele la cap.
-Prost eşti tu! N-am nevoie de tine şi nici de tâmpitul tău de frate! Am totul sub control.
Mă uit împrejur .
-Pe naiba….
…………………..
“Îmi ador orgoliul!”
“Şi cică cel mai rău lucru care se putea întâmpla pe ziua de astăzi era să stau la detenţie.”
Râd ironic.
-Sper că eşti mulţumit acum, spun sarcastică la telefon după ce am apelat dezamăgită şi totodată nervoasă.
-Cum să nu, se aude în receptor vocea enervantă a lui Mason.
-Vi să mă iei sau vrei să te implor?!
-Imploră-mă, zice , parcă simţindu-i rânjetul malefic.
-Te …..înghit nodul din gât…..rog.
-Nu te-am auzit….
-Mason, te rog să vi…..să vi şi să mă duci acasă.
-Nu se poate mai frumos?
-Nu-ţi forţa norocul!
-Prea bine. Şi? Unde e prinţesa mea? ciripeşte vesel.
Îmi ridic privirea şi observ o plăcuţă inscripţionată.
-King of gold , numărul 24.
Îl simt îngheţând la telefon.
-Mason?
Niciun răspuns.
-Mason? Ce naiba s-a întâmplat?
Linişte.
-Mason!
Linia s-a intrerupt şi rămân cu celularul în mână bipăind.
CITEȘTI
Dragoste ghinionistă
RomansaEra o zi minunată de septembrie. Stăteam la biroul meu prăpădit, în casa mea prăpădită, gândindu-mă la viaţa mea prăpădită, care nu putea să fie mai rea de atât. Dar ştiţi ce? Soarta mi-a demonstrat că mă înşel. De ce? Pentru că în aceeaşi seară: ca...
