Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
CAPITOLUL IV - Am avut încredere în tine nemernicule
-
-Jungkook ești atât ,dar atât de insuportabil ! Am strigat la bodyguardul meu. Are șaisprezece ani, cu doar cinci ani mai mare decât mine, și totuși se purta ca și cum ar fi un adult care are toată această putere asupra mea. Cea ce nu îmi convenea ,aveam eu doar unsprezece ani ,dar asta nu ma făcea un copil mic care are nevoie de supraveghere constanta și de una bucată adolescenț care să îmi zică constant ce să facă.
-Ara, trebuie să mergi la școală! m-a tras de mâna , strângându-mă de încheietura mâinii. Încercarea lui de a mă duce la scola in dimineața asta, eșueze lamentabil. Pur și simplu azi nu voiam sa merg la scoală cu ori ce preț.
Și in plus școala era inutilă, o uram,deoarece nu ma înțelegem cu multi colegi și nici cu profesorii ,nu prea ma agream, dar cel mai mult uram ca trebuia sa fiu însoțită de Jungkook
- Nu vreau! M-am oprit din mers și el la fel.
Se uită la mine nervos gândindu-se ,cred, dacă sa ma ia de mâna și să mă tragă de braț până la scoală sau nu .
-Îmi spui mereu ce să fac. Nu ești mai bun decât mine, cine ți-a permis să faci asta?" Mă încruntăm la el punându-mi bratele in sân . Nu ne-am înțeles niciodată, ne-am certat și iar certat. Jungkook era pur și simplu la conducere tot timpul și l-am urât pentru chestia asta ,de ce să fie el șeful?
-Ara, am să te trag dacă trebuie. Jungkook și-a dat ochii peste cap spre mine, după lund o expresie serioasa pe fata. Îi arunc o privire de " nu ai îndrăzni" ,iar atunci Jungkook începe să zâmbescă malefic . Simt cum inima îmi bate cu putere ,dar încerc sa ma mențin calmă. Se îndrepta repede spre mine și cu o smucitură mă apucă strâns de braț și mă trage de-a lungul trotuarului, am gamut de durere, deoace mă strângea prea tare. Se pare ca voi merg la școală.
După ce văzuse ca nu ma măi opun, slăbise strânsoarea ,dar tot mă trăgea brutal după el ,de parcă eu eram păpușa și el era păpușarul. Se lăsase liniștea între noi , doar sunetul pantofilor noștri și gălăgia orașului era tot ce se mai auzea în jurul nostru .
- Dă-mi drumul te trog ,încă ne mai putem întoarce acasă. Zic eu cu o voce miorlaită. Când vad ca suntem aproape de scoală. Puteam sa vad clădirea ,impunătoare la câțiva metri de noi . Cea ce îmi crea un gol în stomac . Mam oprit din mers ,dar el mă tras iar de braț.
-Ești asa o durere în fund ! Este doar scoală. s-a întors Jungkook și s-a uitat la mine ,ne înțelegând de ce mă opun asa de tare. A continuat să mă tina de prat până la întrarea în scosla. Gardul mare și negru în contrast cu arhitectura gotica pe care o avea scoala te baga în sperieți, pur simplu .
