Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Știți de ce oamenii se supăra când îi abandonați?Din motiv că le distrugeți planurile, scopurile, visele, speranţele. Asta doare cel mai mult.Acest tablou imaginat a dispărut, nu mai este, în loc să-l pictați împreună, ați plecat luând culorile.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
- Jungkook! Jungkook! Am căutat peste tot în casă ,dar nici urma de el . Am fugit afară, strigându-i numele iar și iar țipând din răsputeri. Dar nici urmă de vocea sa melodioasă. Priveam îngrijorată în jur. Dacă a pățit ceva? Dacă nu va mai veni? Dacă a murit? La cest gând simt cum inima îmi urca în gât și că ma sufoc încet. Nu se poate este Jeon Jungkook, este numărul unu nu are cum !
- Ara! Vocea tatei își face simțită prezenta în spatele meu. Ara vino aici! Mă întorc cu fața la el ,iar ori ce speranța că Jungkook mai era în viață a dispărut. Tipi care trebuie sa îl găsească pe Jungkook ,erau aliniați in spatele tatei cu capul aplecat și mâinile încrucișate.
- Jungkook? Suspin. Vocea îmi era spartă și lacrimile amenințau să iasă în șiroaie fierbinți.
Sunt copleșită. Simt cum lumea se transformă într-o pătură cenușie de tristețe. Jungkook îmi făcea viață colorată. Nu vreau să recunosc dar am ajuns să depind de el mai mult de cât de propiul meu tată. Iar acum simt cum o parte din sufletul meu este călcată în picioare și după arsă ,rămânând doar cenușă în jur.
Tata se apropie de mine și își înfășoară brațele în jurul meu protector. Iar atunci la pieptul lui am cedat și am izbucnit în lacrimi și suspine.
-A plecat ,iubito . Zice tata în timp ce mă mângâie liniștitor pe creștet. Nu a fost niciodată bun la consolari, dar apreciam că încerca, chiar daca nu ma facea sa ma simt mai bine. Sunt egoistă ca as fii vrut sa stea în locul asta depravat cu mine ,decât să sfârșească așa? Consider ca nu. Îmi afund mai mult capul în pieptul sau tare. Vroiam să dispar ,cum a dispărut și kooki din viața mea.
-NU! NU! Nu! Nu poate să plece mi-a promis ca nu va pleca ! Am suspinat, cred că deja i-am și udat cămașă tatei cu lacrimile mele. Jungkook nu putea fi mort, era cel mai bun luptător al nostru, cel mai bun om dintre toți pe care ii avea tata. Tocmai împlinise optsprezece ani, avea toată viata în fața.
