Window of Hope

CAPITOLUL 5

Dacă ştiam că dimineaţa asta va decurge atât de prost, rămâneam în pat până când un Cuaro mă va găsi.

De fapt, practic un Cuaro a făcut-o deja.Max este sau a fost un Cuaro. Tatuajul de pe umăr demonstrează asta. ''Omoară ca să nu fi omorât'', doar că în maxicană, ăsta este sloganul lor.

-Nu..

Asta este tot ce pot spune. Rotiţele încep să mi se învârtă în cap. Faptul că m-a ajutat cu maşina a fost o coincidenţă, dar la bar..ce căuta el atât de departe de cartiere? Apăruse în apartament cu Aaron..Aaron sigur ştie cine este. Trebuie să existe o explicaţie. Dacă ar fi venit după mine, nu ar mai fi stat la discuţii, ar fi acţionat direct. Max..de mult timp nu am mai auzi numele ăsta, în acest context.

-Max Cuaro? ţip.

-Fost Cuaro. Lider Noak.

-Annalise, Max vrea să ne ajute. Totul este în regulă.

-Totul este în regulă? Nimic, absolut nimic nu este în regulă! Cred că niciunul dintre voi nu înţelege de fapt ce înseamna ''în regulă''! Toate astea mi se sparg mie în cap, nu vedeţi? Un Cuaro, în bucătăria mea..De cât timp fug de ei, Aaron?Totul este prea mult de simulat acum. În doar câteva momente viaţa meaafost, şi nu pentru prima oară, dată peste cap. Dacă ar fi să o carcaterizez cu un cuvânt, ar fi: varză! Am şi eu vise, aspiraţii.Nimic din ce pot îndeplini atâta timp cât ei mă caută.

-Spune-mi motivul de care fug de ei! lacrimi şiroiesc acum pe obrajii mei încinşi.Lacrimi de frustrare şi de neputinţă. Simt că mai am puţin şi explodez, şi mi-e greu şi teamă, şi este nedrept că trăiesc în coşmarul ăsta de atâta timp. Pur şi simplu, asta nu e o situaţie normală. L-am iubit pe puştiul ăla atât de mult! strig cu pumnii încleştaţi. Ei nu l-au cunoscut niciodată cu adevărat, înţelegi? Ei nu i-au dat iubire şi protecţie, aşa cum nici mie mama nu mi-a fost alături.L-am înţeles din toate punctele de vedere. Era ca mine Aaron, ca mine la vârsta lui. Voia să plece din Iadul ăla, voia să plece departe să devină doctor, să-şi construiască o carieră, o familie, o familie adevărată nu ce a primit în Ohio! Tot ce a trăit în Ohio, i-a adus moartea. Cuaro, şi-au făcut-o cu mâna lor, privesc ţintă în ochii lui Max, o să-l aibă pe conştinţă toată viaţa pe acel băieţel minunat, care a primit ce nu a meritat.

Gâtul mă ustură atât de tare, ochii mă ustură atât de tare.

Viaţa poate fi dură cu noi când nu este cazul. De ce a trebuit să-l cunosc pe Brian? Pe zâmbăreţul Brian care nu avea absolut nicio treabă cu niciuna dintre armele, drogurile sau furturile care i se dădeau în primire? Cu ce este de vină acel puşti că s-a născut într-o familie de criminali cu sânge rece? De ce a trebuit să-l cunosc, să mă ataşez de el, să am grijă de el, să ţin la el ca la propriul meu frate, când mai târziu urma să se ducă? El nu va mai avea niciodată ocazia să facă ce şi-a propus. Toate astea i-au fost răpite, iar eu am privit neputincioasă. Apăsam şi apăsam,apăsam tare pe pieptul lui însângerat, simţeam fumul maşinii care a explodat lângă noi, auzeam ţipetele monstrului care a s-a izbit cu putere în noi, în mine, Brian şi Esmeral, le auzeam pe toate ca pe un vâjâit. Imploram şi vorbeam cu el, îi povesteam cum vom pleca departe, îl imploram să nu mă părăsească. El mă implora să nu îl părăsesc. Clipele acelea mă bântuie până şi în ziua de azi.

Brian a fost un înger pe pământ. Acum poate fi înger în Rai, acolo unde ştiu că e în siguranţă, că nicio curea nu îl mai poate pedepsi, că nimeni nu se mai atinge de el fără voia lui.