Prea frumos sa fie adevarat...

Capitolul 2- Nu a fost doar un vis...

      Cred ca m-a ridicat de acolo,de jos,pentru ca m-am trezit in casa,pe o canapea.Am crezut ca totul fusese un vis insa am deschis bine ochii,m-am ridicat,desi eram putin ametita.Atunci am fost lamurita ca nu eram acasa si ca totul a fost real.Langa canapea sa aflau si bagajele mele…M-am uitat foarte bine prin imprejurimi si l-am vazut pe el…El  era acolo si eu la cativa metri departare.Mintea mea era varza,cred ca vroiam sa ma napustesc asupra lui dar nu...Nu! Nu puteam face asta…Va crede ca sunt o nebuna si ma va izgoni cat ai zice peste...Asa ca am stat linistita pana cand s-a intors catre mine.

-Se pare ca te-ai trezit...Esti bine? Vrei sa chem un doctor?

-Nu...Sunt bine.Vreau doar o aspirina…

Nici nu a mai stat pe ganduri.S-a dus sus la etaj si s-a intors cu o pastila destul de mare si alba si cu un pahar cu apa,de asemenea.Am inghitit pastila...Cred ca se uita la mine. In fine…

-Scuza-ma daca sunt prea direct dar cum... 

-Cum am ajuns aici?Nici eu nu prea stiu..

-Asta nu este un raspuns..

-Ba este…Ia stai asa…Cometa...O Doamne!

-Pardon?

-Este o poveste lunga.

-Pe care as dori sa o ascult.

-Daca ti-as spune,ai chema doctorul numaidecat.

-Nu inteleg.

-Mi-am pus o dorinta  si s-a indeplinit.

-Poftim?a spus el cred ca mai mult socat de cat uimit . Era clar, ma credea nebuna...

-Uite ce e..Asta este adevarul ...Poate nu ma crezi...

-Sincer imi este greu sa cred...In fine..De unde vii?

-Sunt din California,Bevery Hills mai exact…Apropo..Imi poti spune unde sunt acum?

-Esti in New York…Intr-un cartier cu persoane destul de importante as putea spune…Si..Sa Inteleg ca esti una din fanele acelea nebune?

-Nu chiar...

-Nu chiar? Aproape ai lesinat cand m-ai vazut...

Am rosit…Nici nu puteam sa il privesc in ochi...Defapt nici nu cred ca il privisem de frica sa nu lesin din nou…Eram fermecata.

-Bine sa spunem ca am avut un soc.

-In fine...Cred ca ar trebuii sa sun la aeroport,sa vad cand este programat avionul pentru destinatia California.

-Stai ,nu face asta!am zis eu in timp ce el se ridica de pe canapeaua aceea asa de comfortabila.

-Scuza-ma?Cum adica,nu vrei sa te intorci acasa?

-Ba da...Adica…Nu poti sa imi dai cateva zile ..Stii,sa te cunosc daca tot dorinta s-a implinit?

-Dar..

-Promit ca o sa fac orice.Te rog!Cateva zile.

-Bine…Cred ca trebuie sa iti dau o camera,a zis el surazand.

Am urcat la etaj...M-a ajutat evident cu bagajele.Am uitat sa mentionez faptul ca eram in pijamale deci oricum aratam penibil .Acolo era un hol destul de mare.In capat se afla o baie iar in stanga si in dreapta mai multe incaperi.A deschis  usa uneia dintre camere.Era wow!Totul arata superb la prima vedere:un pat mare si comfortabil, o comoda si chiar in TV.Aveam si un birou pe care se presupunea ca imi voi pune trusa de machiaj si toate celelate.Si...Undeva,pe acolo,se afla si o baie.Arata sublim !

-Wow!Arata superb!

-Da.Stiu...Acum te las sa despachetezi…Fa-te comoda si coboara jos cand esti gata pentru micul de jun.Banuiesc ca iti este foame...

-Sigur…Nici nu stiu cum sa iti multumesc.

-Eu voi pleca ...Te las.

Printre lucrurile pe care le-am despachetat am gasit ,surprinzator,jurnalul meu cu coperta de catifea.Era un jurnal destul de scump,dar eu scriam in el numai la nevoie si asta era o urgenta.Am aranjat cateva lucruri pe acolo si m-am apucat de scris in jurnal.

                                                  ”Draga jurnalule,

Nu o sa iti vina sa crezi ce s-a intamplat!Sunt in casa lui Ian Somerhlader!Da ai azuit bine.Inca nici nu stiu cum s-a intamplat,cum sa reactionez ,ce sa fac.Imi este frica sa nu spun tampenii ,sa creada ca sunt nebuna...Cred ca ar trebuie sa ma calmez…Sa nu mai spun ca mi-a dat si o camera,mi-a oferit o sansa si nu vreau sa il dezamagesc.Trebuie sa plec..Probabil ma asteapta...”

   Am inchis jurnalul, l-am pus sub cuvertura patului meu si am coborat la parter.De pe scari am simtit un miros imbietor de mancare…L-am vazut…Era cu o tigaie in mana.Mirosea a omleta.Si cat de bine mirosea.M-a zarit si se uita la mine cu acea privire dulce,pe care nu o mai vazusem pana acum...