Prea frumos sa fie adevarat...

Capitolul 10- Reintalnirea

  Nu peste mult am auzit ca avionul spre California decoleaza in cateva minute. M-am ridicat de pe scaun, mi-am luat bagajele si m-am indreptat spre iesire. Dar o voce cunoscuta m-a oprit:

- Melody! striga el.

Nu am zis nimic... Am strans pumnii, o lacrima s-a scurs pe obrazul meu, dar nu m-am uitat in spate. Am pornit mai departe, ca si cand nu l-as fi auzit. Am plans tot drumul spre casa. Pe tot parcursul calatoriei imi aduceam aminte toate momentele minunate pe care le-am petrecut alaturi de el. Ziua aceea ploiasa ma facea cu adevarat sa meditez la ceea ce se intamplase. Ma simteam atat de vinovata ca nici macar nu l-am privit in ochi. Probabil ca as fi ramas si nu as fi riscat asta... Poate era mai bine asa.

Cand am ajuns acasa, Amanda si toti ceilalti asteptau raspunsuri. Evident ca i-am evitat. I-am cerut sefului cateva zile libere si spre fericirea mea, a inteles.

Intr-o zi, in timp ce ma uitam la TV si ma indopam cu inghetata, am auzit soneria de la usa. Prima oara am crezut ca e Amanda sau unul din prietenii mei. Am deschis usa, initial vrand sa ii spun ca nu sunt pregatita sa vorbesc, dar nu era ea.

- Lucas? Ce faci aici? l-am intrebat eu socata,incercand sa imi aranjez parul ciufulit.

- Melody, am auzit ce ti s-a intamplat...

- Ce stii mai exact ?

- Ca ai intrat intr-o depresie.

- Ma rog... Cu ce te pot ajuta?

- Mai degraba cu ce te pot ajuta eu. Sunt aici sa iti ridic moralul. Prietena ta e foarte ingrijorata pentru tine. M-am gandit ca ti-ar face bine putin aer curat, asa ca vroiam sa te invit in oras, deci ce zici?

Nu am zis nimic pentru cateva minute.

- Mi-ar face placere sa ies, dar cred ca va trebui sa astepti ceva timp. Intra...

M-am aranjat cat am putut de repede, desi nu eram pregatita sa ies, inca.

Totusi, m-am simtit bine pentru cateva momente.

- A fost o seara minunta, i-am spus eu pregatindu-ma sa imi iau ramas bun.

Nici nu am apucat sa ma intorc, ca buzele noastre deja "facusera cunostinta"". A fost frumos pentru cateva momente, dar apoi l-am indepartat.

- Nu ma intelege gresit, te plac dar...

- Dar ?

- Poti sa imi dai putin timp ?

- Cat sa te mai astept Melody ? Habar nu ai cat te-am cautat cand tu umblai pe nu stiu unde... Sentimentele mele pentru tine sunt puternice, dar am senzatia ca tu nu simti la fel.

Zicand asta, a plecat. Minunat, mai bine nici ca se putea.

Dupa acest incident, m-a sunat Amanda. Evident ca am inceput sa plang la telefon si a venit imediat la mine. Cred ca merita sa site adevarul.

- Nu imi vine sa cred... a zis ea,dupa ce am terminat cu toata povestea.

- Ar trebui... Uite ce e, Ams, asta trebuie sa ramana doar intre noi, ai priceput ? Daca cineva mai afla cariera lui ar putea fi distrusa.

- Melody, cine naiba te-ar crede ?Sincer, mie mi se pare deplasa rau de tot ideea.

- Poate... Stii, cred ca era mai bine daca nu iti spuneam...

- Nu spune asta... Nu imi place sa te vad asa... Imi pare rau...

Apoi m-a imbratisat.

Cateva luni bune au trecut de la acest incident. Imi revenisem cat de cat, dar nu in totalitate. Mereu ma gandeam daca mai era, oare o posibilate prin care as putea sa il vad...

Lucrurile intre mine si Lucas s-au linistit si am format un cuplu, in final. Am decis sa mergem in vacanta, impreuna. Destinatia: Franta. Urma sa fie o vacanta superba, cel putin asa credeam.

Totul a mers perfect in primele zile. Am vizitat cateva muzee faimoase, ne plimbam pe strazile Parisului ca un adevarat cuplu de indragostiti, ne-am simtit bine in adevaratul sens al cuvantului.

Insa, intr-o buna zi, m-am trezit destul de dimineata si am pornit sa ma plimb prin oras. M-am dus chiar la turnul Eiffel. Simteam ca era ceva acolo, dar nu stiam ce. Am crezut ca imi pierdeam mintile. Apoi am vazut o silueta extrem de cunoscuta.Cred ca mi s-a parut. Apoi, o voce cunoscuta mi-a pronuntat numele. Era inconfundabila.

- Melody?! a zis el afisand o expresie socata dar fericita si surpinsa in acelasi timp.

M-am intors. Era cat pe ce sa plang insa m-am abtinut.

Se apropia cu pasi marunti de mine, in timp ce eu il priveam socata. L-am sarutat intr-o clipita si urmatorul lucru pe care l-am simtit au fost bratele sale puternice, cuprinzandu-mi corpul. Eram acolo, in mijlocul unei multimi straine. Apoi am inchis ochii, lasandu-ma purtata de mirosul imbietor al florilor de cires.

- THE END -