Prea frumos sa fie adevarat...

Capitolul 7 - Demascarea

      Ziua aceea a trecut pe nesimtite. De abia daca ne spuneam cateva vorbe. Ne comportam de parca nimic nu s-ar fi intamplat si pe de o parte acest lucru m-a bucurat,dar ma intrista in acelasi timp. Simteam ca este indiferent desi pe de o parte il intelegeam. Ce putea sa mai spuna dupa ce i-am zis in acea dimineata, inainte sa plec. Probabil ca inca se mai gandea la asta , la fel ca si mine . Incepeam sa realizez ca nu puteam sa mai stau mult pe aici,oricat de mult m-ar fi durut sa plec de langa el. Nu puteam sa traiesc asa , plus ca primisem zeci de mesaje de la Amanda.Imi spunea ca este foarte ingrijorata si m-a intrebat unde am disparut.Trebuia sa o sun,sa ii spun ca sunt bine. Probabil toata lumea se intreba unde am disparut atat de repede. Am decis sa fac acest lucru, in timp ce ma uitam la televizor,in camera "mea".Am luat telefonul si am sunat-o. Spre nefericirea mea a raspuns.

- Hey, Ams!

- Melody, o Doamne cat ma bucur ca ai sunat. Unde naiba esti? Toata lumea te cauta si toti suntem foarte ingrijorati.

- Da , imi pare rau ca am disparut asa,fara sa te anunt. Uite ce e,Ams, sunt bine. Spune-le tuturor ca ma voi intoarce curand.

- Dar Melody...

- Nici un dar Amanda.Spune-le sa nu isi mai faca griji pentru ca sunt bine.

- Bine...Lucas a intrebat de tine...Cred ca te place.

     Simteam ca innebunesc.Uitasem complet de Lucas.Doamne,cat de prost ma simteam.Era mult prea mult pentru mine.Trebuia sa inchid.

- Lucas ?! Uite ce e Ams, trebuie sa inchid. Saluta-i pe toti din partea mea.

- Bine...

Si am inchis.Am inceput sa ma gandesc la explicatia pe care va trebui sa o dau cand voi ajunge acasa.Apoi usa camerei s-a deschis dintr-o data.

- Hey, a spus el cu tristete.Te simti bine ?

- Da, sunt bine.

- Vroiam sa te anunt in legatura cu ceva.Eu si restul distributiei ne-am gandit sa organizam  o petrecere...Si,am stabilit ca va avea loc aici.

- Si trebuie sa stau cuminte in camera mea,fara sa scot vre-un sunet...Mda...

- Nu...Defapt , ma gandeam ca ai puteam lua si tu parte.

- Eu ?! Dar ce va zice Nina ?

- O sa le spunem tutror ca suntem rude.

- Da, niste rude foarte indepartate,am zis eu surazand.

- Da,cam asa ceva...Si in plus acum ai sansa sa ii cunosti pe toti.

- Banuiesc ca o sa fie o petrecere pompoasa,nu ?

- Nu chiar...Ne gandeam la ceva mai simplu de data asta.

- Ok...Pai,cred ca o sa fie tare...A,era sa uit,cand va avea loc aceasta petrecere?

- In seara asta,a zis el zambind.

- Pai, o sa ai nvoie de ajutor,nu?

- Categoric.

  Fara a mai sta pe ganduri ne-am pus pe treaba.Am cumparat cateva lucruri pentru petrecere si am aranjat locul.A fost putin cam greu deoarece trebuia sa fie destul de simplu.Eram entuziasmata.Cred ca si el era, de asemenea.

   Au sosit si invitatii intr-un final : Candice ,Paul, Torrey,Steven ,Kat si Zach au fost primii care si-au facut aparitia.Ceilati au ajuns putin mai tarziu.

 Am facut cunostinta cu toata lumea.Toti erau asa draguti.Pacat ca i-am mintit,spunandu-le ca sunt o verisoara de-a lui Ian venita din Europa.Nina chiar s-a oferit sa ma ajute cu masa.Ma uitam la ea si ma simteam incredibil de prost pentru ce am facut.Incercam sa imi ascund sentimentele de vinovatie si cred ca nu a observat deoarece ea si Ian erau mai tot timpul impreuna.Se vedea clar ca se iubeau.La un moment dat am incercat sa nu ii mai bag in seama si am inceput sa stau de vorba cu ceilati.Paul era chiar de treaba.La fel ca si personajul sau Stefan imi inspira incredere si simteam nevoia sa ma descarc,desi nu am facut-o.In schimb ne-am simtit foarte bine vorbind despre altceva.Candice era la fel de draguta.Am vorbit despre rolul ei in serial.Am observat ca pe de o parte personalitatile actorilor se asemanau cu cele ale personajelor,ceea ce mi se parea fascinant.Ma rog,majoritatea,Spre exemplu,Joseph si Claire nu se asemanau deloc cu personajele pe care le interpretau.Erau amandoi atat de...Nici nu exista un cuvant care sa ii defineasca pentru ca erau superbi si avea intradevar simtul umorului.Mi-as fi dorit sa stau mai mult aici,sa fac parte din acest " lucru" minunat.Dar nu puteam,din mai multe motive.

   L-a un moment dat m-am dus in camera mea,sincer nu imi amintesc motivul.Am deschis usa si am avur un soc. Acolo era Nina,stand pe patul meu cu un caiet cu coperta de catifea in mana.Era jurnalul meu.

 - Ce cauti aici?

- Eu...A...Imi pare rau ... Cautam...

- Ce naiba cauti in camera mea  si mai ales ce faci cu jurnalul meu ?

- Nimic...

- Cum adica nimic?Nu imi vine sa cred ca mi-ai citit jurnalul.

 O Doamne,dadusem rau de tot de belea.Acolo erau toate lucrurile mele intime si mai ales ce am facut eu si Ian seara trecuta.

- Iar mie nu imi vine sa cred ca tu si Ian nu sunteti rude.

- Da-mi caietul,am zis eu ridicand tonul si smulgandu-il din mana.

- Esti o mincinoasa.

- Nina,las-o balta,ok ? Nu am chef sa ma cert cu tine.

- Daca nu esti verisoara lui ,atunci cine esti ?

- Sunt o fana...Si o sa plec de aici mai repede decat crezi.Acum,poti sa pleci te rog ?

- Bine...E ciudat cum unii oameni par atat de draguti la inceput si o ora mai tarziu aflii ca sunt niste impostori.

Si a plecat.Wow,era cat pe ce.Se pare ca ajunsesem la timp.Speram doar sa nu ii spuna.

 Imediat dupa acest eveniment,toata lumea a plecat acasa.Nina cred ca era confuza si pe de o parte eram sigura ca nu va spune nimanui de incidentul cu jurnalul.

  Astfel s-a incheiat inca o zi de-a mea care sincer nu ma asteptam sa termine asa.

Nu cred ca a fost unul dintre cele mai bune capitole insa am incercat.Nu am apucat nici de data asta sa corectez si daca am uitat vreo litera,imi cer scuze.