Prea frumos sa fie adevarat...

Capitolul 3 - Fata misterioasa

- Hei!

Am coborat si m-am apucat sa pun masa.Ma simteam datoare ,deci trebuia sa il ajut.Ne-am asezat si am inceput sa mancam in liniste,desi ne uitam unul la altul.Eu cred ca am inceput sa rosec.

- Esti asa tacuta,a spus el pe un ton surprinzator.

- Eu..Nu am vrut sa te deranjez…

 - Credeam ca esti mult mai interesata de mine dar cred ca m-am inselat.

- Ei bine nu te-ai inselat…As avea o intrebare: de ce Nina nu locuieste impreuna cu tine?

- Nu a vrut sa grabim lucurile,insa ne intalnim foarte des si petrecem mult timp impreuna.

- Interesant...Sa inteleg ca nu ai mai fost pana acum intr-o astfel de situatuatie ?

- Nu…Deci practice nu am vre-o experienta,a zis el,pufnind in ras.

Am zambit larg.

Dupa ce am terminat,ne-am ridicat si a spus. 

- Eu am putina treaba in oras deci ma voi intoarce in maxim trei ore.Distreaza-te.

- Sigur…am zis eu de pe canapea.

       Dupa ce a iesit pe usa am oftat lung…Oare ce puteam face singura? Trebuia sa ma astept la un astfel de lucru...Si m-am pus pe ascultat niste muzica. Eram bine dispusa deci am inceput sa dansez pe acolo ,uitand cu desavarsire locul in care ma aflam. Am facut acest lucru timp de o ora si ceva,apoi ma-m gandit…Era o vreme asa frumoasa afara.Aveam chef de niste cumparaturi…Hmm…Zis si facut. M-am dus  la etaj ,am luat niste bani ,m-am schimbat intr-o  rochita de vara ,subtire, nu foarte lunga si comoda.M-am suit intr-un taxi si am pornit spre centrul orasului.Am cumparat  toate lucrurile care mi-au placut (mai mult m-am uitat decat am cumparat).De odata zaresc o rochie neagra,stralucitoare si foarte frumos croita.Am zis ca trebuie sa o iau asa ca am cumparat-o.De asemenea am primit si o masca care se potrivea a naibii de bine cu rochia.M-am dus ”acasa” dar  Ian nu ajunsese inca.Am pus rochia bine de tot in dulap si tot ceea ce cumparasem si am inceput sa desenez dupa care am dansat din nou pe muzica mea preferata ,in sufragerie.De odata simt ceva in spatele meu..Ma intorc tip si ma dau cativa pasi inapoi.Era el…Zambea..Cred ca vroia sa rada dar se abtinea.M-am simtit asa de prost...Am inchis rapid televizorul.

  - Imi pare rau.Nu am vrut sa...

- Nu iti face griji…

    De o data de la etaj apare o pisicutza vargata si extreme de dragutza...Nu am mai vazut-o pana atunci...

  - E pisica ta?

 

- Da.Il cheama Tom.

- E asa de dulce!

- In fine…Vroiam sa te anunt ca in seara asta voi merge la o petrecere privata si nu stiu daca o sa pot sa te iau si pe tine…

- Inteleg…

- Chiar imi pare rau…Iti promit ca maine o sa petrecem toata ziua impreuna.

    Ce ciudat suna..Dar imi placea.Totusi eram putin dezamagita si asta se citea pe fata mea…

- Si...Ce ai mai facut?

- Nimic…Am fost la cumparaturi.

- Tare…Nu am timp sa gatesc si am luat doua pachete de la cel mai apropiat fastfood.