Tipic' Rebel 1(FINALIZAT)BL/YAOI

CAPITOLUL 10

RYAN METH

Îmi era greu să dorm din cauza febrei și a durerilor de cap, așa că mă foiam de pe o parte pe alta, încercând să găsesc o poziție comodă și din greșeală am dat cu mâna peste ceva. Sub pătură îmi era prea cald, fără ea înghețam.

-Știu că ești înfierbântat, dar ia-ți mâinile de pe zona mea intimă, îi aud vocea profului și atunci am tresărit ca ars, trăgându-mi mâna înapoi.

-Ce cauți în patul meu? Îl întreb nervos, vrând să mă ridic, însă mă dureau toate oasele și eram prea obosit. Abia dacă puteam respira și îmi simțeam plămânii pe cale să explodeze.

-Mi s-a făcut frig, răspunde el plictisit, de parcă vorbeam despre prețurile la castraveți, acoperindu-ne pe amândoi cu pătura până sus.

- Eu mor de cald, dar nu pot să ies de aici, spun, închizând ochii strânși și încercând să respir pe gură fără să tușesc.

-Tu ai febră, replică el ironic și puteam să jur că-și dădea ochii peste cap sub așternuturi.

-Cumva ți-am dat și tie răceala, domnule imunitate ridicată?

-Ai vrea tu, replică el pe un ton agresiv. Eu nu-mi permit să mă îmbolnăvesc, am prea multe pe cap, continuă el, însă mult mai calm și plictisit, ca și cum s-ar fi pierdut în propriile gânduri.

-Așa-i. Cine o să-ți tortureze elevii dacă tu zaci în pat? Pufnesc ironic, tușind ușor.

-Stai cuminte, mă atenționeză el, când am încercat să mă întorc pe partea cealaltă, ca să nu-i mai simt respirația bătându-mi în față. Însă cu o mână m-a prins de talie, înfingându-și degetele în șold, acolo unde nu mă acoperea bluza și cu cealaltă îmi verifica fruntea.

-Ți-a mai scăzut puțin temperatura, șoptește el, trăgându-mă și mai aproape de el până când și-a lipit nasul de al meu. Mi-am proptit mâinile pe pieptul lui, încercând să pun distanță între noi.

-Dă-mi drumul, spun eu nesigur. Era atât de cald sub pătură și cu el emanând și mai multă căldură lângă mine încât simțeam că mă sufoc.

-Nu, și acum stai cuminte.

-Și dacă nu stau, ce o s-...

-Hey Ryan, ți-am primit mesajul aseară și am venit să văd cum te simți, aud din dreptul ușii. Unde naiba ești? Vocea lui Chris răsuna în întreaga cameră.

-Iarăși el, se plânge proful în urechea mea, cu mâna încă nedezlipită de spatele meu, iar în secunda următoare am simțit cum sunt așternuturile trase de pe noi și aruncate brutal pe podea.

Nu există imagine care să descrie furia lui Chris și expresia de pe fața castaniului atunci când ne-a văzut pe noi în pat. Pe partea cealaltă, profu căsca plictisit, ridicându-se în șezut și aranjându-și gluga cu nepăsare.

-Mă duc să-ți fac un ceai, e timpul să-ți iei medicamentele, spune movaliul, parcă punând paie pe foc. Imediat cum s-a ridicat în picioare, Chris l-a prins de guler.

-Ce caută el în patul tău? Se răstește castaniul-verzui la amândoi.

-Mama l-a pus să aibă grijă de mine cât sunt bolnav, replic nervos și tușind scurt. Îmi ardea gâtul groaznic acum.

-Și atunci ce căuta cu tine sub pătură?

-I s-a făcut frig și...

-Ia-ți mâinile de pe mine, dacă nu vrei să-ți le rup, spune brusc profu, făcându-l pe Chris să se depărteze, înghițind în sec și încercând să pară mai înalt decât movaliul, împingându-și pieptul în față, dar nu-i ieșea.

- Ryan, ce naiba se întâmplă între voi doi?Izbucnește castaniul-verzui, purtându-se ca un nebun. Stai departe de el, spune el deodată, arătând cu degetul spre profu.

-Altfel ce? Întreabă movaliul, provocându-l și mai tare.

-Gata amândoi. V-ați pierdut mințile? Întreb eu, tușind violent și enervat la culme. Nici nu-mi aduc aminte când m-am ridicat în fund sau de ce nu am șosete.

-Eu nu mi-am pierdut nimic, pe amicul tău îl roade gelozia, spune movaliul, privindu-mă cu coada ochiului.

-Nu-l roade nimic, e doar protectiv. Ca un frate, reușesc eu să spun, chinuindu-mă să respir pe gură și simțind cum mă astup.

-Tu mă vezi ca pe un frate, eu nu! Se răstește Chris la mine, luându-mă prin surprindere.

Asta clar nu e ziua mea bună.

-Și m-am săturat să-mi ascund sentimentele sau să ies cu oameni la întâmplare, doar pentru că nu pot să-ți arăt cât de mult te plac. Am obosit, măturisește el pe un ton rănit.

Și totuși, înafară de confuzie și furie nu puteam să simt nimic altceva.

În tot acest timp, idiotul ăsta a fost îndrăgostit de mine și eu nu mi-am dat deloc seama?

Voiam să spun ceva, dar Chris a plecat val vârtej de la mine din cameră, lăsându-mă cu gura căscată. Aveam în gând să merg după el, însă nu eram în stare să mă ridic. Mi-am frecat podul nasului, proptindu-mi cotul pe genunchi și din instinct, am deschis sertarul, luând pachetul de țigări din el.

-Nici prin cap să nu-ți treacă, abia respiri și așa, spune proful, smulgândumi-le din mână și punându-le deoparte.

-Și ce vrei să fac? Îmi trebuie ceva care să mă calmeze, mă răstesc la el, privindu-l furios, atât cât îmi permitea febra și durerea de cap.

-Am eu ceva mai bun decât astea, replică el, scoțând prostia aia de ciocolată din buzunar.

-Ține-le. Vrei să mă adormi?

-Dată trecută ai băut prea mult, spune el. Acum ai luat doar medicamente pentru răceală, continuă el și eu am constatat că avea dreptate.

Am oftat resemnat, știind că orice în momentul de față mi-ar prinde bine și am întins mâna.

-Bine. Doar ai grijă să nu afle mama, altfel dăm amândoi de necaz, răspund eu, așteptând să primesc bucata.

-Nu-ți face griji, spune el fluturând o cheie și apoi încuiind ușa cu ea. De unde a făcut rost de cheia mea? Și se pare că a uitat să-mi făcă ceai.

-De data asta ți-o administrez diferit, spune el, așezându-se în pat lângă mine, deschizând ambalajul și rupând o bucată consistentă. Mirosea plăcut, dar potent.

-În ce fel? Întreb, încruntându-mă, sperând să nu o amestece cu ceva ciudat.

-O pasezi până se topește, replică el, luând tableta în gură și prinzându-mă de ceafă, izbindu-mă într-un sărut brutal. Dulce, amar, fierbinte.

Voiam să mă depărtez, dar m-a mușcat de buză, intrând cu forța în gura mea și pasându-mi bucata cu limba, gâdilând-o jucăuș cât timp ciocolata se topea lent. Trebuia să mă smucesc, să ripostez, însă eram prea obosit să-mi pese. Așa că i-am făcut jocul bolnav, imitându-i gestul până când n-a mai rămas nicio fărâmă de ciocolată, ci doar un joc violent și competitiv între gurile noastre și o dâră de lichid topit scurgându-se printre buze. Nici nu mi-am dat seama când m-a împins pe spate, urcându-se deasupra mea, trasând cu limba o hartă pe gâtul meu, pătându-l cu ciocolată topită, respirându-mi în ureche și eu căutam cu mâinile încă o bucată în buzunarul profului, trăgând-o lent spre mine sub ochii lui de șoim flămând.

Am început să povestim vrute și nevrute, iar bucățile de ciocolată dispăreau rapid în gurile noastre fierbinți. Gustul de cacao amărui, aroma de cannabis și cercelul lui din limba cu care-mi gâdila fiecare colț din gură mă scotea din minți. Mi-am încleștat degetele în părul lui pe sub glugă, trăgându-l mai aproape. Mi se făcea somn, dar măcar acum puteam să respir mai bine și durerea de cap a dispărut complet. Orice ierburi erau în tableta aceea, se pare că și-au făcut efectul.