Tipic' Rebel 1(FINALIZAT)BL/YAOI

CAPITOLUL 21

RYAN METH

Omul ăsta e culmea. M-a mușcat ca un vampir și acum trebuie să mă bandajez și mai. De parcă nu arătam deja ca o mumie. Nici nu știu de ce mă strofoc atât.

-Aș putea să dau vina pe o fată, șoptesc enervant, aranjându-mă în fața oglinzii din dormitor, și l-am auzit pe movaliul mârâind din dreptul ușii.

De zece minute se învârtea cu hanoracele în mână, neștiind pe care să-l poarte. N-am văzut pe nimeni cu o asemenea colecție.

-Ia-l pe cel cu Nirvana, îi spun. Și așa o să fim îmbrăcați ca doi strigoi, adaug eu.

Fiindcă și eu aveam unul asemănător, cu o pereche de blugi albaștrii închiși, tăiați în toate locurile. Ai lui erau negri cu lanțuri argintii și l-am convins să-mi bage pachetul de țigări în ei fiindcă aveau buzunarele mai largi. Deși tot erau perfect de strâmți, eram constant tentat să mă lipesc de movaliu. Clar m-am lovit la cap..sau poate intoxicația cu fum mi-a afectat creierul.

Profu' deja a încărcat toate bagajele noastre în mașină, deci faptul că mama mi-a împachetat jumătate din dulap s-a nimerit la fix.

Am făcut amândoi un duș scurt și foarte fierbinte. După care m-a lipit de ușă când a adus curierul pizza și m-a sărutat în fața lui, fiindcă tipul nu obosea să-mi ceară numărul. Acum două ore am tras puțin pe nas, ceva din colecția lui primită cadou de la un tip numit Cubanezul. Deși detest să recunosc, să stau aici cu Profu' nu e chiar atât de rău. Chiar n-aveam niciun chef să plec.

-Îmbarcarea prințesă, poți să te admiri și în oglinzile mașinii, mă trezește el din transă. Oricât de mult am încercat să-l conving pe unchiul să urmărim autobuzul cu mașina mea, nici nu vrea să audă. Așa că o trebuie să ne grăbim, dacă nu vrei să fim îngrămătiți în spate, mormăie el iritat, trăgându-mă din fața oglinzii. Nici nu am realizat că nu m-am mișcat din loc. Am apucat sticla lui de parfum, pulverizându-i un puf pe gât, iar el m-a privit curios.

-Nu știam că îți place atât de mult, îți fac unul cadou dacă vrei, spune Profu', încercând să mă pulverizeze și pe mine.

-Da, dar nu pe mine, răspund eu, luândui-o înainte și ieșind din cameră.

După vreo două zeci de minute de condus, am ajuns și în fața școlii, la timp pentru încarcarea de bagaje în autobuz...de fapt, autocarul imens, participând la setul de reguli citit de director și scopul călătoriei, unul pe care nu l-am reținut fiindcă Profu' m-a prins de mână, băgând-o în buzunarul hanoracului său, cât timp privea indiferent spre restul profesorilor.

Tipul ăsta sigur e vreun criminal în serie. Cum altfel reușește să ascundă totul atât de bine?

Am urcat în autobuz ca vacile la fermă, gândindu-mă unde aș putea să stau, când unul din prietenii mei mi-a făcut semn să vin lângă el, dar atunci a apărut și Chris de nicăieri. Și uitasem că există. Nu voiam să încep o ceartă cu el, în special cu profesorii din spatele meu. Ce naiba fac acum? Nu știam în ce parte să mă duc, până a venit directorul.

-Ryan, blochezi circulația. Ia-l pe Chris și găsiți-vă un loc, spune el autoritar, câștigând complimente mintale de la amândoi.

Am ajuns să stau la geam, cu Chris trântindu-se lângă mine de parcă avea certificat de aur lipit de față, privindu-l cu superioritate pe movaliu și zâmbind când directorul l-a tras pe Profu' lângă el pe locurile din față.

-De unde ai ranile astea? Parcă ți-a spart cineva gura, spune Chris, analizându-mă ca pe o bucată de șuncă. Sau o pradă.

-M-am bătut în somn cu Mickey Mouse, îi replic sec, igonrându-i privirea.

-Bine, nu-mi zice dacă nu vrei. Nu trebuie să fi sarcastic, mormăie el, lipindu-se mai mult de mine, iar eu simțeam că mă sufoc.

Am pufăit enervat, uitându-mă plictisit la școala care dispărea în fundal, pe măsură ce autobuzul înainta pe șosea, scotându-mi telefonul și realizând că am primit un mesaj nou de la Profu'.

G: Ce-ai pățit? Iar nu te lasă Chris în pace?

R: Mai are puțin și mă înghite. Dar l-am pus la punct.

G: Eu o să încerc să vorbesc cu unchiul să nu-l lase în apropierea camerei tale, deși nu știu cum o să fim împărțiți.

R: Hm? Ai de gând să-i propui să dormim împreună?

G: Asta ai în cap? Gânduri perverse?

R: Am în cap meniul de la pensiune și cum o să scap de teme. Nu da vina pe mine fiindcă tu nu poți să-ți ții hormonii în frâu. Dar dacă mă rogi frumos, poate o să dorm cu tine.

G: Eu nu rog pe nimeni. Pur și simplu iau ce mi se cuvine. Sau ce e al meu.

R: Și vrei să spui că sunt al tău acum?

G: Vrei să fii al altcuiva? Poate al lui Chris?

R: Mai bine sar de pe stâncă. Deja salivează uitându-se la picioarele mele.

G: Cine te-a pus să porți blugii ăia tăiați? Pot să-ți văd coapsele de la o milă.

R: Îți împrumut ochelarii mei atunci. Două minute cu ei și n-o să-ți mai vezi nici mâinile. Care apropo...n-au ce căuta pe fundul meu. Data viitoare te calc pe picior.

Îi scriu repede, aducându-i aminte cum aproape m-a prins de fund când m-am aplecat să-mi aranjez geanta de bagaj.

G: Aceea a fost o greșeală.

Greșeală pe naiba, îmi spun în gând. I-am văzut rânjetul de pe față. Dacă nu ar fi venit Levi cu sora lui, sunt sigur că i-ar fi trecut și altceva prin cap.

Chris tot încerca să tragă cu ochiul la mesajele mele, iar singurul lucru bun din tortura asta cu roți plină de colegi idioți cărora nu le mai tăcea gura a fost muzica cu volum tare. Avicii dădea startul în difuzoare, deși nu se potrivea cu vremea de afară. Poate Marilyn Manson ar fi fost o alegere mai bună.

-Ce crezi că faci?Îl întreb pe castaniu-verzui, bătând cu degetele sub geam.

-Eram curios de ce te încrunți așa. Ori zâmbești, ori te concentrezi pe tastat agresiv. E totul în regulă? Cui îi trimiți mesaje?

-Profului, îi replic scurt. De ce?

Chris deja avea o idee de jocurile dintre mine și movaliu. N-avea rost să mă mai ascund în fața lui. Și în plus, poate așa o să înțeleagă mai bine ce obsesie ciudată are.

-Dar d-...

Voia să spună ceva, când un mesaj i-a atras atenția și și-a scos enervat telefonul, mărind ochii brusc. M-am aplecat peste umărul lui. Mesaj de la Profu': stai departe de Ryan. Sau vrei să avem o discuție în trei? Eu, tu...și căpitanul echipei de football.