Tipic' Rebel 1(FINALIZAT)BL/YAOI

CAPITOLUL 1.5

RYAN METH 

Imediat ce s-a terminat ora, și asta fără crimă, movaliul a ieșit din clasă complet nepăsător fără măcar să salute, cu mâinile în buzunarele hanoracului negru. Bine măcar că nu am primit teme, altfel m-aș fi ales cu alte înjurături de la colegi.

În schimb, toate fetele din clasă chiuiau de fericire, aproape țipând și formând un cerc zgomotos de albine înfierbântate. Ce vârstă are profu? E singur? Unde locuiește? Pufneam enervant fiindcă mă durea capul și voiam să le spun să dea volumul mai încet, cât timp Chris încă era un car de nervi.

-Cine se crede tipul ăsta? Vine aici și deja dă ordine? Îi arăt eu lui, bolborosește castaniul verzui, scuturând picioarele de parcă era pe scaunul electric.

-Ce-i arăți? Te pui la el între picioare și îi demonstrezi câte-ai învățat din revistă? Lasă vorbele mari și hai să mergem să mâncăm. Îmi sparg alea timpanele cu țipetele lor, îi zic, ridicându-mă și trosnindu-mi spatele, căscând obosit.

-Mda, bine, mormăie el, urmându-mă.

Holul era destul de aglomerat la ora asta, ținând cont că licelul nostru avea peste 600 de studenți. O groază de ei se înghesuiau să treacă pe lângă noi, majoritatea din 11-C, care erau în același an. Doi dintre băieți - nu le-am reținut niciodată numele, s-au oprit să chicotească, povestind cum noul profesor l-a pus la punct pe Chris, probabil schimbând puțin povestea. Castaniul-verziu era la un pas de-ai lua la bătaie, dar l-am tras repede de acolo.

Îmi era prea foame ca să-mi pese de conflicte. Stai să-mi iau pizza și să mă pun jos, apoi mă uit cu plăcere la luptele dintre Chris, profu și cine mai vrea să participe. Poate vând și bilete.

Ajunși la cantină, am luat două tăvi pentru mâncare, făcându-le cu ochiul doamnelor ce serveau masa, știind că urma să primim prăjituri extra. E curios cum și babele leșină când văd un băiat rebel, dar eh...cine le condamnă? Chris a adus două doze de Fanta. Unul de portocale pentru mine, pe care l-am desfăcut repede fiindcă îmi era sete și unul de mere pentru el. L-am pus pe al meu pe tavă.

Aveam tocană de porc în meniul de azi și prăjitură cu ciocolată. Acum trebuia doar să găsim o masă liberă. Ușor de zis când majoritatea erau ocupate de clubul tocilarilor și două dintre ele erau rezervate profesorilor. Printre care și dragul nostru profesor, ce stătea indiferent lângă unchiul său, mâncând un sandwich cu murături și curcan.

Ai crede că într-un liceu atât de mare profii mănâncă separat, dar al nostru e scos de pe Marte.

-Ah, uite o masă goală, spune Chris, arătând cu degetul. Singura problemă e că-i vis-a-vis de profi, continuă el enervat.

-Și ce dacă? Doar nu le stăm în brațe, replic eu, iar el a mormăit pe limba lui alwertziană, luând-o în față. L-am urmat și când am ajuns în spatele profesorilor, de fapt - al movaliului, directorul ne-a oprit.

-Frumos ar fi să salutați, spune directorul Johnson, atrăgându-ne atenția și restul elevilor ne priveau ca pe un episod din Lege și Ordine.

- De parcă restul vă salută, spune Chris, dând să vină mai aproape și să înceapă o nouă ceartă cu cineva, dar din greșeală s-a lovit de tava mea, iar sucul de portocale s-a vărsat fix peste picioarele profului. Lichidul portocaliul s-a scurs printre rupturile blugilor și doza s-a rostogolit zgomotos sub masă.

- Uite ce-ai făcut, strigă directorul Johnson. Gon, toaleta e pe stânga, curăță-te repede, altfel se pătează.

-Da, da, mormăie el aproape indiferent, ridicându-se de pe scaun. Tu vii cu mine să m-ajuți, spune profu', trăgându-mă de mână.