CAPITOLUL 32

72 14 0
                                    


RYAN METH

Au trecut două săptămâni întregi de când n-am mai vorbit cu Profu.

Totul din cauza lui Chris...

Îmi simțeam capul greu și abia dacă puteam să deschid ochii. În jurul meu, voci difuze resonau în tonalități diferite, cu accente străine. Unele în engleză, altele în spaniolă sau rusă. O pată udă mă deranja pe obrazul stâng, cauzându-mi mâncărimi, însă nu reușeam să-mi mișc brațele. Când abia am reușit să clipesc ceața din vedere, în fața mea era Chris alături de câteva persoane necunoscute, chicotind. O dâră de transpirație se prelingea de pe frunte și alta pe spate, iar eu eram imobilizat cu mâinile prinse de un scaun. Încăperea a devenit ceva mai clară, chit că era greu să observ detalii fără ochelari și încă aveam trupul greu și amorțit.

-E numai al vostru, spune castaniul-verzui, înainte să iasă pe ușa de metal.

Eram confuz, neștiind unde sunt și cum am ajuns aici, dar un val de furie a înlăturat fărâmele de frică și mi-am lins buzele de transpirație sărată, încercând să gândesc limpede.

Voiam să deschid gura, când un pumn aproape m-a dezechilibrat cu tot cu scaun, făcându-mă să tușesc un amestec de sânge și salivă. Mă dureau dinții și nasul și aveam impresia că o să-mi pice dintele din partea stângă de la presiune.

-Șarpele o să te adore, păpușel, spune unul din ei, cât timp eu scuipam și înjuram.

Fir-ar, am mai auzit de tipul ăla și înainte, dar nu l-am văzut decât o singură dată. Însă ce legături are Chris cu el și de ce m-a dat pe mâna lui? Oare are de-a face cu tranzacțiile Profului?

Ușa de metal s-a deschis subit și am reușit să întorc capul suficient cât să văd un tip îmbrăcat în cămașă verde de bumbac și cu părul negru, legat într-un coc la spate. O pereche de ochelari negri cu rame micuțe îi alunecau de pe nas și ochii lui la fel de negri mă priveau amuzați.

-Șefule, zice unul dintre idioții ce mă înconjurau din toate părțile.

-Ryan Meth în carne și oase. Tu ești cel care mi-a bătut băieții în parc? Întreabă tipul pe un ton pițigăiat, încleștându-și mâna în jurul maxilarului meu.

-Ei s-au luat de mine, răspund eu cu ură.

-Așa e, așa e, mormăie el amuzat. Dragilor, cereți-vă scuze, adaugă el batjocoritor, făcând o plecăciune dramatică în fața mea. Iertări, prințesă!

Deja mi se făcea greață...

-Cum ne revanșăm față de el, șefu? Întreabă unul din urangutani, suflecându-și mânecile de la costumul negru.

Șarpe...șarpe. Unde am auzit eu de el? Și accentul ăsta străin?

Am mărit ochii, când în sfârșit mi-am dat seama și am oftat.

-Ce e, păpușel? Ți s-a aprins un beculeț? Întreabă bărbatul, care deși era înalt, era groaznic de slab.

-Mafia siciliană, rânjesc, ridicând capul și chinuindu-mă să-l privesc fără să clipesc din cauza durerii de cap și de dinți.

-Bravissimo, iubire. Te duce capul, si?

-Și ce vrea măritul Șarpe de la mine? Răzbunare că m-am apărat de băieții ce încercau să mă omoare sau?

Îmi strângeam degetele la spate, încercând să scutur amorțeala din el și băteam lent din picioare, punând sângele în mișcare. Orice mi-au dat ca să mă răpească a avut efect puternic, însă n-o să dureze mult.

-Trei lucruri vreau de la tine, amore, spune Șarpe, lăsându-se pe genunchi și privindu-mă de jos amuzat, luând un trabuc oferit de maimuțele lui.

-Ascult, spun cu greutate.

Cât aș fi vrut să am ceva cu care să-mi clătesc gura de sânge.

-Să vinzi marfă pentru mine, să-mi fii loial și să-ți deschizi picioarele când te chem eu, răspunde bărbatul, suflând fumul în spirale deasupra capului, privind spre tavan cu o expresie absolut bolnavă.

-Și dacă nu ascult, ce se întâmplă?

-Atunci ajungi pachet în Sicilia, spune el pe un ton rece și calculat.

L-am simțit până în măduva oaselor.

Chris, când pun mâna pe tine... Haide Ryan, gândește-te la o soluție. Cum naiba scap de aici?

Aveam de gând să-l mai duc puțin cu vorba pe tip, încercând să capăt cât mai multe informații, când am auzit o comoție afară. Ce mai e acum? Clar universul s-a trezit azi și și-a propus să mă împiedice de toți proștii. Ușa de metal s-a deschis cu forfotă din partea gărzilor de afară, iar înăuntru și-a făcut apariția un tip bine făcut îmbrăcat într-o cămașă galbenă cu palmieri verzi, părul castaniu scurt și o tonă de inele pe degetele groase. Un lanț gigantic îi atârna de gâtul musculos și în urma lui, o figură cunoscută a intrat în încăpere.

-Ah, Cubanezul. Cu ce ocazie îmi faci plăcerea asta? Întreabă Șarpe, ridicându-se în picioare și deschizând brațele dramatic. Și tu, favorito mio, spune brunetul, ducându-și trei degete la buze și sărutându-le zgomotos. Ce cauți aici? Marfă nouă? Fete frumoase?

-Am venit să-i luăm iubitul lui Gon înapoi, spuse așa-zisul Cubanez pe un accent gros și câțiva dintre oamenii Șarpelui au tresărit când bărbatul și-a băgat mâna în buzunar, scoțând un trabuc și o brichetă cu cranii.

-Eh? Cosa? Întreabă brunetul surprins, întorcând capul când la Gon, când la mine. El? Frumosul ăsta? Continuă bărbatul cu întrebările, scărpinându-se în cap.

-Da, el. Și aș aprecia dacă n-ai mai face afaceri cu Chris, spune Gon pe un ton amenințător, venind în spatele meu și scoțând un briceag din blugi, tăind haotic cu el.

-Ei amore, dacă te desparți de bruto ăsta, să vii la mine. Bem un pahar de vin, te învăț italiană. Îți fac și paste, spune Șarpe, cât timp Profu mă ajuta să mă ridic în picioare. Și scusa pentru..., se opri din vorbit, gesticulând spre gură. Voiam să spun ceva, când Cubanezul a venit spre mine.

-Când ai nevoie de mine, sună-mă, anunță scurt, înâmânându-mi o carte de vizită cu numele unui salon de masaj și un număr pe ea. Spune-i Mariei că vrei "croazieră" și te conectează direct la numărul meu privat.

-Mulțumesc, răspund nesigur, ținându-mă de Profu pentru echilibru.

-Hai acasă, pisicuțo.


După toată drama, Proful a trebuit să plece în Cuba fiindcă îi datorează favoruri Cubanezului pentru alianță și părinții au fost acostați de poliție și duși la interogatoriu. Am avut multe pe cap și țipetele mamei mi-au făcut zilele amare. Mi s-a tăiat alocația și am fost pedepsit, însă partea bună e că pe lista cartelurilor din Los Angeles, numele lui Chris e în top cinci. O să-i fie greu să stea ascuns și să vină la școală în condințiile actuale.

Săteam pe canapeua din living-ul lui Gon, așteptându-l să vină. În mesaj era menționată ora și unde găsesc cheia, așa că nu știam de ce întârzie atât. Apoi am auzit ușa de la intrare și am înghițit în sec.

-Ți-a fost dor de mine, Ryan? Întreabă o voce familiară, urmată de un rânjet și mai familiar. Într-o mână ținea un trandafir roșu, iar în cealaltă un pistol.

Parfum de flori și praf de pușcă. Esența unui criminal.

Tipic' Rebel 1(FINALIZAT)BL/YAOIUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum