Tipic' Rebel 1(FINALIZAT)BL/YAOI

CAPITOLUL 27

RYAN METH

M-am trezit cu o durere considerabilă în zona de jos și am oftat, frecându-mi ochii obosiți. Lângă mine era profu ce mă ținea de talie, dormind profund. M-am înfiorat ușor când i-am simțit respirația bătându-mi în ceafă. Am rămas așa câteva secunde și apoi m-am ridicat din pat, îmbrăcându-mă și ieșind din cameră pentru o gură de aer proaspăt. Aveam atâtea întrebări în cap. Și furie, multă multă furie. Iar motivul furiei era fix pe hol, venind spre mine.

-Ryan, putem vorbi? Întreabă el, încă încercând să mă atingă, dar m-am dat un pas în spate, încruntându-mă.

-Despre ce? Mai ai și alte combinații de experimentat pe mine? Îl întreb, scrânșnind din dinți și cu pumnii încleștați. Îmi simțeam maxilarul arzând de la presiune și osul de la încheietură mai avea puțin și se învinețea.

-Ce? Nu, Rei, nu asta voiam să fac, spune el, oftând adânc și trecându-și o mână peste față în semn de frustrare.

-Serios? Mi-ai dat Ketamină și acum Rohpynol, îi reamintesc, apropiindu-mă amenințător. Cât de disperat ești să mă bagi în cap încât ești în stare să mă omori?

Aveam de gând să-l pocnesc, aruncând în spate toate amintirile plăcute unde cel ce stătea în fața mea era cel mai bun prieten al meu, însă oamenii se schimbă.

-Vorbești cu mine de parcă sunt un străin, replică el și eu am pufnit ironic.

-Asta și ești. Fiindcă un prieten nu m-ar fii drogat de două ori. Poate prima dată aș fii reușit să te iert, dar acum nici mort. Tu ești conștient că puteai să mă omori?

-Șarpe a spus că e inofensiv, e doar un drog pentru inhibiții, se apară Chris, iar pe mine aproape mă apuca râsul când îl auzeam.

-Inofensiv, da, pufnesc ironic. Doar capabil să te bage în comă sau să te lase inconștient cu orele, replic eu.

Aveam un impuls să alunec pe perete și să mă rostogolesc pe jos fiindcă prostia lui Chris îmi dădea dureri de cap. Eram departe de camera profului și de cea a castaniului-verzui, undeva pe un hol străin și voiam să mă întind jos. Mă dureau toate oasele și în special o anumită parte.

-Tu și cu ciudatul ăla...ți-a tras-o? Întreabă Chris, plecând capul în jos și mușcându-și buza cu brutalitate. Îi priveam pumnii și erau încleștați.

-Și ce dacă? Îl întreb la rândul meu, ținând capul sus.

-Dar pe mine nu m-ai fii lăsat, comentează castaniul-verzui, cu ochii încă în pământ. Ce contempla era un mister.

-Nu. Diferența e că nu mi-a cerut-o el și nici nu m-a forțat, eu i-am cerut, îi spun.

-Glumești? Mereu ai zis că n-ai încerca niciodată anal, strigă Chris la mine.

-Și tu mereu ai zis că n-ai obliga niciodată pe cineva să-ți intre în pat, dar uite-ne, spun apăsat printre dinți.

-Okay, replică el, respirând adânc și învârtindu-se dintr-o parte în alta, frecându-și agresiv fața cu mâinile. Okay, repetă el și mai zgomotos. Atunci lasă-mă și pe mine. Fără droguri, fără obligații. Nici n-o să-ți cer să fim împreună, doar hai să încercăm, sugerează el disperat.

E clar, ajung după gratii. O să mă vadă mama la știri mâine dimineață. În cătușe, tras de pe munte cu echipa de jurnaliști care or să mă întrebe ce m-a făcut să-mi omor cel mai bun prieten. Am încleștat degetele, închizând ochii strâns și mușcându-mi limba. Voia să mă tragă de mână și mă convingă, dar mi-am pierdut cumpătul și l-am pocnit. Asta e a treia oară când îl iau la bătaie.