Dreyden Black și Devika White nu ar fi trebuit să se întâlnească niciodată, dar soarta lor a fost pecetluită cu mulți ani în urmă. Un secret macabru îi apropie fără să-și dorească, iar atracția dintre ei devine repede periculoasă.
Mai multe crime t...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Îmi cer scuze, nu se postase tot. Dați play obligatoriu❤️🔥
Această lucrare este ooperă de ficțiune care prezintă subiecte ce pot avea un puternic impactemoțional! Prezintă consumul de substanțe interzise, violența domestică șiemoțională, suicid, crime, trafic de persoane, sindrom de stres posttraumatic, auto-vătămareși/sau auto-mutilare prin forță, boli psihice și diverse situații ciudate șistranii care vă pot îngrozi, vocabular licențios, scene explicite de violențăfizică, psihică și sexuală! Numele, personajele și incidentele sunt un produsal imaginației autorului. Orice asemănare cu oameni, locuri și/sau evenimentereale sunt o simplă întâmplare
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
PROLOG
INFERNUL ÎNCEPUSE
DECEMBRIE 2022
Nimeni nu a știut cu adevărat ce s-a întâmplat cu Dreyden Black în acea noapte. Unii au spus că a fost un accident oribil, că s-a urcat pe clădire să salveze pe cineva și a alunecat. Alții au spus că a fost prea beat ca să își mai dea seama de ceva, dar nu a mirosit deloc a alcool și nici nu mi s-a părut că s-a împiedicat. A vrut să facă asta...
Am fost acolo.
La fel ca el, mi-am dorit același lucru.
Afară ploua cu găleata, atmosfea era deprimantă, ca de înmormântare, dar se potrivea perfect cu starea mea. Nu am văzut exact cum a avut loc nenorocirea, am auzit doar bubuitura care a făcut la urmă totul să zumzăie sub mine. În acel moment nu am avut habar cine era băiatul cu părul ca zăpada și ochii de cristal, nu am avut habar nici în ce pericol mă băgasem.
Am vrut doar să uit pentru câteva momente de tot haosul care îmi devenise deja de prea mult timp viață. Am aruncat țigara care mi se udase oricum între buze, din cauza ploii ce curgea fără oprire din cerul întunecat, și m-am întins pur si simplu în mijlocul drumului, vrând să se oprească dracului totul, inclusiv inima mea. Am oftat adânc, simțindu-mi creierul vâjâind. Urletele lor mi se repetau în cap precum un cor de demoni turbați. Am vrut să-i fac să tacă, să nu mai simt nimic, să dispară sentimentul acela covârșitor de vinovăție care mă sufoca, dar am ajuns prinsă într-un alt calvar. Unul mai mare și mai sângeros.
