MISAO (volumul I)

Capitolul I

Puhoaiele supărate porniră la vale,viforul furios gemea şi urla,fulgerele spintecau. Ploaia îşi picura argintul peste văzduhul de aur. Un zgomot nebun răsări din miază noapte şi apune în umbra întunecată a îndepărtărilor,iar norii clocoteau şi pământul tremura ca varga până în adânc.
Puterile adâncului îşi vărsa furia asupra pădurii,uraganele întunecate fac ca râurile să se umfle.Geamătul vijeliei nimicise orice alt sunet din natură.
Fulgerele cad ca nişte suliţe de foc ca şi cum ar rupe pământul în două. Când vijelia se mai potoli am încercat să aflu unde sunt,dar...
-Misao Suzuki!
M-am trezit şi mă miram că a fost doar un vis,dar totul părea foarte real.
-Trezeşte-te! spuse Roxy
Roxy e prietena mea cea mai bună. Ea este o fată înaltă,drăguţă,deşteaptă şi talentată la desen. Ochii ei sunt verzi spre albastru,părul este şaten. Este o fire prietenoasă,visătoare şi foarte amuzantă. Îi place mult să picteze,să se plimbe şi să glumească. Ea se îmbracă simplu,dar cu gust. În weekend îmi petrec timpul numai cu ea.
-Misao,azi trebuie să aducem la clubul de fotografie imaginile pe care le-am făcut în această săptămână.
-Azi?! Ce temă aveam?
-Poze cu natura,peisaje...
-Am multe în dormitor,vino cu mine ca să mă ajuţi să aleg.
Lângă academie era o clădire foarte mare cu multe camere şi cu două etaje transformată în cămin pentru studenţi.
Primul etaj aparţine fetelor,iar cel al doilea pentru băieţi.
M-am îndreptat împreuna cu Roxy spre camera cu numarul doisprezece,adică dormitorul meu.
Camera era mobilată cu şifonier colorat şi nişte etajere,pe birou aveam laptop,cărţi,reviste şi albumele mele cu muzică şi fotografii. Pe peretele de lângă pat erau poze făcute de mine cu peisaje,oraşe şi păduri pe care le-am vizitat cu familia mea. În timp ce căutam albumul Roxy m-a întrebat:
-Aceasta este singura imagine cu sora ta geamănă?
-Da,răspunsem cam tristă
Observând cum am reacţionat la întrebare şi-a cerut scuze,dar i-am spus că nu m-am supărat.
-Uite aici albumul! am strigat
-Foarte bine,trebuie să ne ducem la club. Îl luăm cu noi.
-Dar nu sunt multe?
-O să aleagă domn profesor câteva.
-Bine.
Am mers cu paşi repezi spre sala de clasă în care se ţineau cursurile de fotografie. Clasa în care învăţam şi ne adunăm pentru club este bine îngrijită. În fiecare zi când venim la academie,clasa ne aşteaptă curată şi primitoare pentru ca nu aruncăm cu hârtii pe jos şi nu intrăm cu papuci murdari,dacă nu...nota scăzută la purtare ori plecăm.
Sunt trei rânduri mari de bănci, o tablă neagră. Eu şi Roxy ne aşezăm una în spatele celelaltei în ultimele bănci.
Profesorul intră pe uşă şi stă pe scaun. Nu eram mulţi,eram vreo unsprezece elevi.
-Astăzi aţi avut o temă,nu?
-Da! spusem în cor
-Vă voi striga pe sărite ca să le verific. Să vedem... Suzuki Misao!
M-am dus spre catedră cu albumul.
-Ai făcut multe poze se pare.
În timp ce se uita printre pagini parcă i se luminau ochii. Pentru prima dată i-a plăcut o lucrare.
-Felicitări domnişoară. Am o întrebare,unde se află aceste peisaje frumoase şi ai fotografiat tu?
-Da,eu le-am făcut şi în ţara mea natală,adică Japonia. Şi domnule? Aţi spus două întrebări, nu una.
Deodată,se deschide uşa şi apăru un băiat înalt,avea părul brunet ca o adiere de vânt care îţi trezea un sentiment de plutire. Ochii albaştrii erau ca cerul şi marea. Îmbrăcat cu un hanorac albastru deschis şi o pereche de blugi negri.
-Bună ziua,cum te numeşti?
-Bună ziua, mă numesc Anthony Logan King.
-Bun venit în clubul nostru,spuse profesorul, alege un loc te rog.
Băiatul cel nou se îndrepta spre ultimele bănci în care mă aflam eu şi prietena mea. Se uită unde să se aşeze şi ghici, lângă mine... Why?!
Mă întorc la banca mea şi fac cunoştinţă cu cel nou venit.
-Salut,numele meu este Misao Suzuki.
-Eu sunt Anthony.
-Îmi pare bine de cunoştinţă...