MISAO (volumul I)

Capitolul III

Mă pregăteam să ies afară ca să fac o mică plimbare,dar telefonul sună.
-Alo?
-Sunt eu,Adele.
-Salut,ce faci?
-Bine,te-am sunat ca să te rog să ne ajuţi cu pregătirile pentru petrecere.Ne ajuţi?
-Bine,bine...vă ajut.
-Mersi mult!
Petrecerea trebuie să se afle în sala de sport,aşa am înţeles din explicaţile lui Adele.
Intru şi o văd pe Adele şi Annabelle.
Adele este o fată cu părul blond prins în coc,cu ochii albaştrii şi înaltă.Este îmbrăcată cu un pulover drăguţ de culoarea albastru,o fustă neagră şi purta pantofi asortaţi cu puloverul,iar Annabelle era cea mai bună prietenă a lui Adele. Avea un tricou negru cu buline albe,o pereche de ochelari,părul scurt castaniu şi o pereche de blugi negri tăiaţi la genunchi.
-Deci,cu ce începem?întreb eu
-Cu decoraţiunile,nu?răspunse Annabelle
-Ne trebuie ajutor de la Jeff pentru că el ştie să fie mai creepy,adaugă Adele
-Hai că mă duc să-l caut pe Jeff.
Umblu prin holul etajului doi,unde se aflau toţi băieţii.Mă duc la uşa lui Jeff şi bocănesc,dar niciun răspuns.
M-am aşezat jos pe scări şi mă gândeam unde ar putea fi el şi un beculeţ mi s-a aprins deasupra capului.
În paşi grăbiţi mă îndrept spre o pădure foarte mare care se afla în spatele academiei.Din când în când,Jeff îşi petrece timpul în mijlocul pădurii.Nu ştiu de ce.
După câteva minute îl zăresc pe el stând sprijinit pe un copac.
-Salut Jeff,ce faci?
-Nu se vede ce fac?
-Ok,ne poţi ajuta cu decoraţiunile pentru petrecere?
-O să vă ajut,dar acuma mă relaxez dacă nu te superi.
-Bine,aştept aici.
Mă aşez pe partea cealaltă al copacului nervoasă.Priveam în jur şi nu ştiam cât am stat,acolo sau ce s-a petrecut într-o fracţiune de secundă în care am clipit,în faţa ochilor mei era tot negru.
Încercam să aflu unde sunt,dar dau cu nasul de ceva tare,era o uşă.Caut clanţa uşii şi ies din camera întunecată.
Era foarte ciudat,mă aflam în holul unui spital.În timp ce căutam o cale de ieşire,observ un băiat de doisprezece ani ce stătea pe scaun.Era brunet şi purta un hanorac albastru.Semăna cu Anthony,dar nu putea fi el sau poate?
Îndreptându-mă spre acel băieţel văd o oglindă.
M-am uimit ce am văzut.Eram eu,dar aveam şi eu doisprezece ani.Verificam să văd dacă era adevărat şi chiar era.
-Misao!!
Mă trezesc şi îl văd pe Jeff că stătea peste mine şi încerca să mă trezească.
-M-am sculat,gata!tresar eu
-Hai să mergem în sala de sport.