MISAO (volumul I)

Capitolul VI

  -Pe cine vrei să chemi?
  -Pe cineva.
  -Hai!Spune-mi!
  -Bine,Roxy!Îţi dau un indiciu.
  -Okay!
  -L-am cunoscut recent...
  -Anthony!
  -Nu!
  -Băiatul de la petrecere?
  -Da.
  -Ooo...Şi cum îl chemi?
  -Am numărul lui de telefon.
  -Nu eşti Misao,Misao care o cunosc nu ar putea să ia un număr de telefon de la un băiat drăguţ.
  -Uite că am putut,adică el mi-a dat,nu l-am luat eu.
  -Sună-l!
  -Ho!Uşor!Că trezeşti şi morţii!Îl sun,bine?
  -Bine!*faţă de copil nevinovat*
Îl sun pe Toby.
  -Alo?
  -Bună Takesi.
  -O,salut!Ce faci?
  -Bine.Ai vrea să ne întâlnim?
  -Da.La ce oră?
  -Alege tu,eu sunt tot timpul liberă.
  -Să vedem...Acum îi patru,vin să te iau la o plimbare la cinci?Să te las să te pregăteşti o oră,bine?
  -Bine,pa!
  -Pregăteşte-te,voi veni.
Las telefonul pe masă şi mă îndrept cu faţa spre Roxy.
  -Băiatul e drăguţ şi simpatic.
  -Da,da... Taci şi ajută-mă să mă pregătesc.
  -Să vedem ce ai drăguţ prin dulap.Să vedem,să vedem...
  -Rămân aşa îmbrăcată,nu te chinui.
  -Ooo...Ce avem noi aici? O rochie roşie!
  -Las-o!
  -De ce?
  -Este de la Misaki.Mi-a dat-o cu mulţi ani în urmă de ziua mea.Era prea mare şi i-am zis că o păstrez ca să o port mai târziu.
  -Bine,o las în dulap.Îmi pare rău.
  -Nu-i nimic.
  -Sora ta avea gusturi.(face cu ochiul)
  -Da avea...
Se făcuse ora cinci.Primesc un mesaj de la Toby că el ajunse deja în faţa academiei.
  -Poate a venit cu un lamborghini sau ferrari,spuse Roxy,şi un buchet mare de trandafiri.
  -Exagerezi.
  -Fuguţa!Du-te la el!
  -Bine...Of,grea de cap eşti.
O luam la fugă din cauză că mă împingea Roxy ca să ajung mai repede la "întâlnire".Înainte să calc ultima treaptă mă împiedic,fără să observ am căzut peste cineva.
  -Îmi cer scuze!
  -Nu-i nimic.Ai avut noroc să fiu eu ca să te prind.
Mă întorc spre acea persoană şi ghici cine era...Anthony.
  -Unde te duci aşa grăbită? mă întrebă
  -Ies afară.
  -Grăbită?
  -Da.
  -De ce?
  -De vafe.
Îmi continu drumul spre curte gândindu-mă ce mă poate aştepta când voi ajunge lângă Toby.
Stătea lângă statuia şcolii.Statuia reprezenta un cavaler în armură care stătea pe un cal.
Mă furişez pe la spatele lui ca să îl sperii un pic sau poate vroiam să îl traumatizez...Glumesc,doar un pic.
Am încercat să îl ating pe umăr,dar m-a luat prin suprindere.M-a prins de mână şi m-a întrebat:
  -Ce faci?
  -Umblu pe aici.
  -Am plănuit ce să facem.
  -Ce facem?
  -O să vezi...
Mă legase la ochi spunând că este o supriză. M-am lăsat condusă de el.
  -Capul jos...
Nu m-am aplecat destul de jos şi am dat cu capul de o margine metalică,era...o maşină?!
Urcasem într-o maşină şi nu ştiam unde merg,grozav...