MISAO (volumul I)

Capitolul XII

Aveam doisprezece ani când se întâmplase.
Eu şi Misaki ne jucam lângă geam. Îl auzeam pe Spooky lătrând. Mă uit pe geam şi observ un domn înalt,îmbrăcat la patru ace. Nu îi vedeam faţa din cauza pălăriei mari.
Se îndrepta şi tata spre acel om. Se aproprie şi Misaki de fereastră să vadă ce se întâmplă. Domnul Misterios,aşa l-am numit amândouă,şi-a ridicat privirea spre noi. Tata a început să ţipe la el şi l-a izgonit.
I-a rugat pe majordomi să închidă porţile.
Plecasem de lângă locul în care am văzut scena şi ne îndreptăm spre mama noastră să întrebăm ce s-a întâmplat.
-Promite că tu şi sora ta nu ieşiţi mai departe de curte.
-Dar de ce nu avem voie?
-Promite doar.
-Bine.
-Du-te cu Spooky şi staţi în cameră.
Am urcat pe scări cu câinele nostru.

***

-Nu mai am chef să stau şi să mă uit pe pereţi!am spus lui Misaki
-Altceva nu avem ce face.
-Ştiu eu! Vino cu mine!
O trag de mână pe Misaki şi o conduc până la uşa din spate.
-De ce vrei să ieşin? Ai promis mamei că nu facem asta.
-Facem o mică plimbare. Nu va dura mult.
-Bine.
Ne îndreptăm spre râul care se afla aproape de casă.
-Misao! Nu pleca departe!
-Nu-ţi face griji!
Am tranversat râul sărind pe pietrele mari. În urma mea era şi Misaki care încerca şi ea să treacă de râu,dar am auzit un ţipăt. Misaki nu mai era. Spooky alerga spre capătul apei curgătoare. Atunci am văzut,sora mea moartă care se afla printre stânci blocată.
Am fugit spre casă speriată şi le-am povestit părinţiilor mei.
Mama mă strângea în braţele ei. Tata se duse la locul accidentului.
Apăruse o doamnă tânără care s-a dus repede la mama mea. Am fost trimisă în camera mea pentru a-mi pregăti bagajele.
Vroia să mă duc cu acea doamnă care o chema Kat în altă parte,tot mai departe de casă.
După câteva săptămâni de când m-am mutat In America,am primit un telefon în care spunea că doamna şi domnu Suzuki au decedat.
-Îmi pare rău pentru tine ,spuse Anthony.
Şi de ce i-ai spus Spooky câinelui?
Vroiam să îi spun,dar am auzit un zgomot care vinea din cufăr. Anthony se îndreptă şi deschise. Din cufăr sări ceva pe el. Era...Spooky?!
-Şi de aceea îi spunem Spooky pentru că mai apare din nicăieri şi te sperie sau te atacă.
-Bine,bine...Acuma dă-l jos de pe mine pentru că îmi sfâşie bluza.
Îl iau pe Spooky în braţe şi îl trag. Din greşală îi rup haina.
-Ai cumva ceva de schimb? Mi-e cam frig.
-Hai în dormitorul tatălui meu.

***

-Îţi stă bine cu puloverul ăsta.
-Mă simt ca un cadou de Crăciun.
-Eee...Era singura haină care îţi vinea perfect.
I-am dat lui Anthony puloverul vechi al tatălui meu.
-Am şi eu o problemă de când aveam doisprezece ani.
Eu am o boală şi aceea boală se manifestă în zona inimii.
Mi-am adus aminte de visul care l-am avut în pădure. Anthony era pe holul spitalului.
-Şi ai stat la spital?
-Am stat doar ca să îmi fac transplant de inimă şi ar trebui să îţi spun ceva.
-Ce?
-Donatorul meu a fost o fată pe nume Misaki Suzuki.