Minho cu specimenu ala de femeie au plecat de destul de mult timp iar eu stau aici si mor de foame, as incerca să-mi fac ceva de mancare dar mi-e frica ca dau foc la casa, dar totusi degut sa incerc , pana la urma nu e casa mea.
Caut pe telefon ceva ce mi-ar da inspiratie, si am gasit, o omleta, ceva simplu dar gustos.
Sparg 3 oua într-un bol si incep sa le amestec punad niste carne si putina sare pe deasupra. Acum momentul cel mai greu, trebuie sa caut o tigaie, ma uit prin dulapuri, sertare chiar si frigider, nu stiu de ce am cautat acolo dar am făcut-o.
"Unde doamne tine minho tigaile?" Vorbesc eu cu mine insumi dand cu ochi de aragaz, unde ghici ce, splendida tigaie statea.
I-au bolul cu oua (nuj cum să-i zic, umplutura de omleta? Omleta cruda?) si-l pun in tigaie, bine pe jumatate ca restul cade pe jos, dar asta nu ma face sa ma opresc din gatit, iau cateva servetele si sterg pe jos, arata ca nou daca nu sa-r fi colorat parchetul din cauza galbenusului.
Oameni buni inainte sa ma furati va rog asigurativa ca nu o sa va fac casa un dezastru, cea ce changbin nu a facut inainte de a ma da cadou lui minho.
Pana la urma termin sa fac omleta si ma uit prin frigider. Gasesc un pachet de branza topita si il i-au. Tai omleta in doua si pun branza pe o bucata, cealalta bucata punand-o deasupra aratand ca un fel de sendviș, doar ca putin cam handicapat si ars. Gust creația mea care suprinzator era destl de buna. Ma duc in living si ma asez pe canapea, dau cu ochi de soonie care se uita asa intens la mine de parca voia sa faca ceva, mai bine zis se uita la omleta mea dar nu conteaza.
"Ți-e foame?" Intreb eu chiar daca stiu ca nu are cum să-mi raspunda
"Da" raspunde o voce din spatele meu
