Se pare ca tot ce mi sa intamplat a fost doar un vis, așa mi-au spus doctorii dar pana la urma cine-i crede?
Nu are cum ca acele momente fericite sa fie toate false, mai ales cand era să-i dau foc la casa lui minho, sau timpul distractiv pe care l-am petrecut cu Yoru
Daca numeni nu vrea sa-mi spuna ce se intampla cu mine sau ass zisa "imaginatie" pe care o am va trebui sa aflu singur, si stiu exact cu ce sa incep, adica sa caut persoana care era peste tot prin mintea mea.... Lee Minho
*Time skip*
A venit timpul să-mi pun planul in acțiune, chiar de n-am unul prefaceti-va ca am....si inca unul foarte inteligent
Ma dau jos din patul alb al spitalului, indreptandu-ma spre singura cale de iesire pe care o aveam, geamul. Stiu ca exista uși dar cine iese pe acolo cand vrea sa plece? Ei bine nu eu
Inainte sa sar ca prostu trebuia sa ma asigur de ceva, sa nu cad in cap, iar ca sa fac acest lucru imi trebuia o sfoara sau ceva să-mi tina greutatea.
Incep sa caut peste tot o sfoara dar se pare ca norocul ma parasise deoarece nu gasesc nici una, adica sa fim seriosi cine tine sforii in camerele de spital.
Pentru ca nu am gasit nimic cu ce ma puteam ajuta am decis sa ma arunc cu grija si sa ma rog ca nu voi murii.
Am deschis incet geamul, mirosul de ploaie doborandu-mi narile. Nu e asa greu sa te arunci, nu?
Imi trec picioarele pe partea cealalta a geamului (a/n: stiu ca am folosit de multe ori cuvantul asta dar prefacetiva ca nu am facut-o) si incerc sa cobor, nu ar fi asa de greu daca sunt la etajul 2, nu?
Cand sunt total afara din cladire apuc niste bari pe care le-am gasit pe acolo si ma ajut de ele sa ma dau jos.
Am scapat.... dar de ce totul pare asa ciudat, de ce a fost asa usor?..... Nu are cum ca totul sa se termine aici...nu?...
Incep sa fug pe aleeile pustii ale orașului pana dau de locul cel mai cunoscut mie si imi dau seama ca de fapt sunt foarte aproape de casa, imi maresc pasul si in sfarsit ajung la casa mea.... Casa mea dulce
Dar de ce naiba ma simt asa ciudat?
