Vorbeam cu changbin cand deaodata niste bipaituri galagioase se facu auzite, in fata mea apărând o lumina alba dureros de orbitoare, iar eu trezindu-ma la realitae.....stai...REALITATE?
A fost un vis?...dar nu are cum, tot s-a simtit asa de real...
Ma uit confuz prin camera si imi dau seama imediat ca sunt într-o camera de spital cu bangchan si changbin care stateau langa patul meu dormind. Eu ma ridic incet in sezut, o durere imensa de cap doborandu-ma, eu scancesc moale cea ce-l fava pe bangchan sa se trezeasca. Fata lui se schimbase când ma vazu din una neutra in una ingrijorata si plina de regret.
"Han?! Esti treaz???!!" Tipa el fericit, facandu-l si pe changbin sa se trezeasca el având aceași reactie.
"D-da cred, ce mi s-a intamplat? Ce caut aici?"
"Pai din vina cuiva ai ajuns in coma" spuse changbin aratandu-l cu degetul pe chan
"C-Ce?...cat timp am fost aici..?"
"In jur de 2 saptamani, de ce intrebi?"
"P-pai ziua lui minho..?"
"De unde il sti pe minho sau de ziua lui de nastere?"
"Tu mi-ai zis de el"
"Ba nu am facut-o inca"
Eu ma uit si mai confuz la cei doi punandu-mi mainile pe cap odata ce imi aduc aminte tot ce am 'visat' chiar de nu cred ca era doar un vis, ceva chiar s-a intamplat.
"Dar de ce am ajuns in coma?"
"Pai...din vina lui bangchan"
"De ce?"
"Nu conteaza, ma duc sa chem un doctor ca sa te verifice"
Si uite asa changbin iesi din camera, evident ca urmat de bangchan. E ma ridic incet de pe pat, tinandu-ma de perete pentru a merge, indreptandu-ma spre singurul geam din camera, uitandu-ma afara la toate persoanele care se plimbau pe aleeile din aproprierea spitalului sitoate masinile care treceau pana cand ceva imi atrage atentia.
