City of fear

Apelul

-Tom Kaulitz... De când nu ne-am văzut..
-Tom, cine e?
-Stella, mergi în cameră..
-De c-
-DOAR MERGI!

La usa stătea un bătrân cu părul cărunt, cu o privire obosită dar și entuziasmată în același timp. Acesta purta o camasa neagră din niște pantaloni cu dungi verticale și în picioare niște pantofi de lac. Într-o mână ținea un baston iar în cealaltă o scrisoare. Îi fac semn să intre iar acesta se pune pe canapea. Începe să zâmbească și imi face semn să ma așez lângă el.

-Foarte frumoasă casa.. Iar acea fata e iubita ta?
-Multumesc.. Da e iubita mea, să trecem direct la subiect, de ce ati venit aici domnule?
-Am o scrisoare pentru tine..
-De la cine e?
-E de la o fată, o fată frumoasă, parca Sarah o chema.. Sau Sophia..?
-Sarah?
-Da, așa..
-Multumesc ca mi-ați adus scrisoarea..
-Aaa, cu plăcere băiete, să ai grija de fată..

Se ridică și începe să îndrepte spre ușa. Îl conduc politicos până la ieșire iar înainte să iasă, se oprește, imi pune mâna pe umăr și spune:

-Luka s-a întors..
-P-poftim?

Acesta nu mai spune nimic și iese pe ușa, închid ușa după el dar apoi voiam să îl mai întreb ceva, deschid ușa la loc iar acesta se făcu nevăzut. Închid ușa apoi ma indrept spre canapea și deschid scrisoarea, era un scris îngrijit, cu cerneala roșie pe un pergament vechi, hmm, ciudate gusturi are fata asta.. După ce citesc scrisoarea o ascund într-un sertar apoi imi continui treaba. Stella iese din camera și ma îmbrățișează strâns. Imi da un sărut apoi începe să ma ajute.

-cine era acel bătrânel?
-Umm.. Era un vechi prieten de familie, a vrut să vadă dacă sunt bine..
-Aha.. Pai ai terminat aici?
-Daa, de ce?
-Paii.. Ma gandeam să ne distram puțin..
-Stella.. Sunt obosit.. Nu acum..
-Haideee..
-Nu Stella, nu acum..
-Bine..
-Vrei sa ne uitam la poze?
-Nu.. Sunt obosită..
-Stella, nu fi așa..
-Dar cum sunt?
-Foarte rea..
-Bine, atunci o să plec dacă sunt așa rea..
-Stella.. Nu.. Te rog..

Stella a mers în camera cu ochii în lacrimi. Nu puteam să rezolv pentru ca nu voiam, stiam ca o să îi treacă. Ma așez pe canapea și încep să ma uit la televizor. La ceva timp telefonul începe să sune. Hmm.. Un număr necunoscut.. Îi răspund. De la capătul telefonului o voce cunoscută imi pronunță numele cu multă bucurie.

-Alo?
-Mmmmmhh... Tom Kaulitz..
-S-Sarah..?
-Daaa.. Ai ghicit, chiar eu sunt! Mi-e dor de tineee..
-Sarah, eu nu te iubesc.. Și în primul rând, cum esti in viața?
-Nu mai bine iti explic maine la o cafea?
-Bine.. Maine la cafeneaua din centru?
-OKAYY.. Te iubesc mult!

Îi închid în nas încă încercând să procesez ceea ce s-a întâmplat. Imi las telefonul in sufragerie și merg în camera. Pe pat era Stella care dormea cu hanoracul meu în brațe. Perna îi era udă. A plans mult.. Imi dau tricoul jos și imi pun niște pantaloni scurti și ma pun în pat. Aceasta simte imediat și se cuibărește lângă mine. Îi dau un sărut pe cap și o imbratisez strâns. Aceasta se ridică și se uita la mine.

-Te-ai răzgândit?
-Da Stella, m-am răzgândit..

Încep să o sarut. Mâinile mele umblau prin părul ei moale. Îi simțeam unghiile în spatele meu, auzeam cu gemea de plăcere. Incep sa ii sarut gatul, aceasta trasarea la fiecare atingere. Mai departe va imaginați voi ce s-a întâmplat:))