Ursul de pluș

578 28 21
                                    

Stateam în spatele cabanei cu ochii în lacrimi și piciorul plin de sânge. Ma uitam stânga dreapta pentru a ma asigura că nimeni nu e aici. Încep să aud pași. Din depărtare se vede o silueta slabă, înaltă și cu păr negru. Era Bill.
-Stella, ce faci aici? De ce Tom nu e cu tine?
-A zis ca merge să vă ascundă pe voi și apoi vine și după mine..
-Ce fricos.. Hai cu mine, repede!
-Bill, nu pot merge..
-De ce?
-Am fost împușcata în picior..
-ȘI TOM TE-A LĂSAT ASA?!
-Mhm..
Bill nu sta pe ganduri și ma ia ca pe mireasa și începe să alerge până la mașină. Era panicat. Plângea. Se vedea ca toată situația era foarte stresantă.
-BILL, STELLA! STAȚI!
-Tom?!
-Stella, de ce ai plecat?
-Să stau să mor acolo?!
-Frate, cum să o lasi acolo?
-Bill, acum mergeam să o iau..
-Tom, m-ai dezamăgit..
-Stella..
Bill ma pune pe bancheta din spate apoi se așează la volan. Tom se pune pe locul din fața. Tot drumul s-a uitat la mine și încerca să repare ce a stricat.
-Prințesă, uite, am vrut să vin după tine, dar..
-Dar ce? Ai fost prea ocupat să te ascunzi pe tine? Măcar puteai să spui ca nu ma iubesti și să ma lasi să mor acolo..
După cele spuse, lacrimile au început să imi apară pe fața. Tom a început să mi le șteargă și apoi a vrut să ma sărute pe frunte, dar m-am ferit. Îl iubesc mult, dar mă putea lăsa să mor. Ajungem acasă. Înainte ca Tom să mai spună ceva, Bill ma ia în brațe și ma duce pe canapea. Începe să ma bandajenze la piciorul rănit. De nicăieri apare Tom.
-Ma descurc eu de aici, multumesc Bill..
-Dar..
-Bine Tom, sper ca stii cum să o bandajezi.
-Deci Stella.. Să îți povestesc ce s-a întâmplat acolo, nu ti-am spus de față cu Bill pt ca pe el l-ar rănii foarte mult ce iti spun acum. Deci,Ruby e aliată cu Luka și e aici doar ca să ne spioneze. De asta știe el mereu unde suntem. Iar eu am aflat asta pt ca i-am văzut. Am inceput sa o bat pe Ruby și apoi s-a băgat și Luka. Imi pare rău. Am încercat să le explic ca trebuia să te ajut.
-Nu o să fie așa de usor să te iert
-Te rog , trebuie să intelegi ca n-am făcut-o dinadins...
-O să mă gândesc la asta..

*Skip time*

Stella a început să facă curat în camera lui Tom. În timp ce făcea curat a găsit o chitară. Ea știind să cânte la chitara a luat-o și a început să o acordeze. Din neatenție, Stella a scăpat chitara. Aceasta s-a rupt în două.
-NU, NU, NU! TOM O SĂ MĂ OMOARE!

*Tom pov*

Eram jos. Mă uitam la televizor. De sus se aude o bubuitura puternică. Speriat, urc scările în cea mai mare viteză să văd dacă Stella e bine. Intru în camera și o văd pe Stella cu chitara mea făcută bucăți. Eram șocat.
-T-Tom.. Pot să îți explic..
-STELLA! CE NAIBA!? NU STI CÂT DE MULT TINEAM LA CHITARA ASTA! AJ FĂCUT-O INTENȚIONAT!
-N-Nu.. Nu am făcut-o ca să mă răzbunare, promit..
-BA DA STELLA!
-BA NU!
-De ce tipi?
Nu apuc să răspund pentru ca ii simt palma aspră lipită de obrazul meu.
-CA SĂ VEZI CUM E O SĂ STRIC ȘI EU CEVA DE AL TĂU!
-N-Nu.. Te rog..
Tom se îndreaptă spre pat și ia de acolo ursulețul de plus al Stellei. Începe să îl rupă în mii de bucăți.

*Stella pov*

În timp ce acesta imi rupea cel mai de valoare obiect pe care îl aveam, nu mai puteam spune nimic. Eram șocată. Acesta imi aruncă la picioare restul de ursulet apoi pleacă trantind ușa. Mă pun în genunchi si plângând încep să îmbrățișez ce a mai rămas. Nu îl credeam în stare. Imi iau castile și un hanorac apoi cobor jos. Înainte să ies pe ușa Tom vine la mine si mă inghionteste.
-Ce mai vrei?
-Ce era așa special la ursul ăla?
-Era ultimul obiect de la mama, chiar l-a făcut..
-Stella.. Eu.. N-am stiut.. Imi pare rău..
-Să sti ca nu am vrut să îți rup chitara.. O să îți cumpar alta.
-Nu trebuie..
N-am mai spus nimic. Am ieșit pe ușa și am mers în locul care mă face să scap de toate gândurile negative. Vechea mea casă. Mi-am pus castile pe urechi și mi-am dat muzica la maxim. Am inceput sa merg gândindu-mă la ce am facut așa greșit. Speram ca Tom să mă poată ierta.

Buna! Imi pare foarte rău ca nu am mai postat de mult, promit ca mă voi revansa. Voi posta mai multe capitole. Sper sa va placa. Va iubesc mult și va multumesc pentru toată susținerea voastră.

City of fearUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum