City of fear

Aleea Misterioasă

Am mai stat în pat și am discutat cu Tom despre situația în care ne aflăm. Singuri la mine în casa după o noapte de neuitat. Eram așa fericita ca ma iubește. Am vazut ca poate fi și drăguț. Pe noptiera aveam telefonul. Deodată începe să lumineze. Primisem un mesaj. Observ ca e de la Luka.
-Tom..
-Da? E totul bine?
-Nu.. Uite
Tom se ridică și observa mesajul. Imi ia telefonul din mâna și începe să citească. O expresie de dezgust apare pe fața lui.
-Ce scrie?
-Nu contează..
-Tom, Spune-mi!
-Nu, nu o să te ajute! Nu mai insista!
-Stii ca pot să văd mesajul nu?
Cu un singur click, mesajul se făcu nevăzut. Ma întrebăm ce e așa rău. Am decis să am încredere în Tom, părea să țină la mine.
-Hai să mergem, e târziu..
-Dar..
-Niciun dar, trebuie să mergem la mine, Luka ne poate găsi, doar știe unde stai.
-Ai dreptate, imi pare rău..
-Stai calma nu e nimic. Te iubesc orice ar fi!
-Hai să ne îmbrăcăm..
-Promite mi ca nu mai fugi.. M-am speriat așa tare, am crezut că te-am pierdut pt totdeauna..
Plecam de la mine. Străzile erau pustii. Nici-un om nu era pe stradă. Mergem pe jos, nu era o distanță așa mare. Ma tot uitam în spate, aveam presimțirea ca cineva ne urmărește. Ajungem la el. Urc în camera și ma schimb. Mi-am adus aminte de o persoană, o persoană dragă, am uitat cum îi suna vocea, mi-era așa dor de fratiorul meu. De asta m-am mutat ca să îi ofer o viață mai bună. Încep să plang. Ma pun pe pat și incerc să uit de el. Dar nu reușesc, dorul era prea mare. Tom urca sus și ma vede.
-Stella! Ce ai pățit!?
-Tom.. Mai stii apelul ăla?
-Da, ce e cu el?
-Pot să îl fac acum?
-Sigur, cine e persoana?
-Fratele meu..
-Mai mic?
-Da..
-Hai sună.
Iau telefonul, formez numărul de acasă apoi Sun. Nu astept mult, fratele meu răspundea cel mai repede.
-Alo, cine e?
Vocea lui drăguță dispăruse. Nu eram conștientă ca el crescuse. Voiam să vorbesc dar nu puteam.
-Vorbesti sau ce faci?
Nu am spus nimic. Am închis îndurerată. Cu lacrimi in ochi îi întind telefonul lui Tom. Acesta se uita la mine cu nepăsare. Imi da un mic sărut apoi o îmbrățișare.
-Nu mai plânge.. Stiu ca doare, dar trebuie să stai aici, aici esti in siguranta.
-Stiu, dar nu mai rezist, ma simt așa singură, imi doresc să mai pot ieși din casă.
-De acum o să iesim în fiecare seara câte o oră afară, promit.
-SERIOS!? ai face asta pt mine!? TE IUBESC!!
-Ușor, stiu ca asta vrei, așa că incerc să te satisfac.
-MULTUMESC!!!
-Nici-o problemă, e timpul să mergem la plimbare, schimba-te.
-Ok, te iubesc..
Am ieșit afară din casă. Am mers în parc și am inceput sa ne plimbam. Vorbeam despre tot felul de chestii. Ne-am îndepărtat de locul nostru.
-Am încredere în tine?
-Da, de ce?
-Merg sa iau niște apă, sa nu fugi te rog.
-Ok.
Tom  intrat în magazin. Am rămas la intrare, stateam linistita în fața magazinului fara sa imi pese. Deodată,de după colt, apare un băiat cam la 19 ani, cu părul negru, fața foarte palidă. Purta un tricou negru și o pereche de blugi rupți.
-Hey, frumoas-o!
Nu îl bag în seama, trebuia să îl astept pe Tom. Acesta se apropie de mine și încearcă să mă apuce de mână. Ma feresc și fug în magazin. Îl văd pe Tom, plătea lucrurile pe care le-a luat. L-am asteptat, imi era foarte frică de omul de afară. Iesim din magazin și încep să îi povestesc lui Tom. Acesta ma ia în brațe și ne continuam drumul.
-Să știi că ala cred ca era un ajutor de-al lui Luka. Să ai mare grijă, e cu ochii pe noi, el știe că dacă te ia de lângă mine eu o să sufăr mult.
-O să am Tommy.. Promit.
-Ai voie să imi spui așa doar când ne distram.
-În ce sens când ne distram?
-Sti tu..
-TOM!
-Hahahaha, chiar crezi ca o mai fac cu tine?
-Adică nu mai vrei, stii tu... Să mergem la mine si să ne relaxam..?
-Nu, nu acum, hai acasă, esti pedepsită..
-De ce?
-Ai vorbit urât..
-Dar...
Nu am mai spus nimic. I-am urmat ordinele. L-am luat de mână și am plecat. Tom părea foarte stresat. Ma uit la el și observ ca era transpirat.
-Tom? E totul bine?
-D-Da..
-De ce iti tremura vocea?
-Stella, trebuie să ai încredere în mine, vom merge pe Aleea asta, ok?
-Ok, o să am mereu încredere în tine. Te iubesc!
-Și eu.
Imi da o îmbrățișare foarte strânsă apoi un mic sărut. Îl tineam de mână. Aleea parca era fără sfârșit. Se auzeau sunete ciudate și totul era întunecat. Din spate o voce pătrunzătoare spune ceva. Era în germană așa că nu înțelegeam. Vocea era așa cunoscută. Tom incepe sa se certe cu acel om. Omul scoate un pistol din geacă și îl îndreaptă spre mine. Ochii lui Tom încep să lăcrimeze. Se uita la mine si spune:
-Imi pare rau.. O să ma intorc după tine..
-Tom.. Te rog nu face asta!
Îl iau de mână dar acesta se smuceste și fuge. Încep să plâng. Omul se uita cu satisfacție la suferinta mea.
-TOM, ÎNTOARCE-TE! TE ROG! NU MA LASA!! TE ROG..
-Nu se va întoarce..
-De unde stii?!
-E un las! Și-a lăsat persoana iubită pe mâinile lui Luka doar ca el să scape..
-E doar speriat, e normal.. Maine vine după mine..
-Prințesa, eu te duc la Luka până Tom își dă datoria lui Luka..
-Ce datorie?
-Are de dat 20 000€..
-Pot să îi dau eu! Doar lasa-ma să ma intorc la el..
-Nu, el trebuie să o facă.
-Te rog, nu ma duce la Luka...
-De ce?
-E fostul meu, și nu vreau sa il vad..
-Crezi ca imi pasă?
-Te rog, lasa-ma să plec..
-Off, draga fetiță, pleacă odată, și nu te mai întoarce, Luka nu o să afle promit. Doar suntem frați, nu?
-Frați?!