City of fear

El a fost, din nou

-Da prințesă, frați, sunt eu Marcus!
-MARCUS! MI-A FOST ASA DOR DE TINE!
-Și mie, observ ca ai ajuns cam prost, jucaria lui Tom kaulitz?
-Nu sunt jucaria lui, suntem împreună..
-Stella, fi serioasă, când iubeste el pe cineva cu adevărat?
-CÂND MA ATESEZ DE O PERSOANĂ!
Tom apăruse din întuneric cu un pistol îndreptat spre tâmpla lui Marcus. Plângea. Nu l-am văzut așa niciodată.
-Tom! LASĂ-L! E fratele meu! Te rog..
-Stella! A vrut să te răpească! Doar pentru niște bani! Hai cu mine! O să trăim foarte fericiți, te rog hai cu mine...
Fug spre Tom. Îl iau de mână și incepem sa alergam prin întuneric. Ochii mei erau în lacrimi așa că nu vedeam nimic. Ajungem pe strada principală. Oamenii au observat că Tom ma ținea de mână în timp ce fugeam. Începuseră să facă poze. Nu ma interesa. Fugeam pentru viață mea. Ajungem la mine. Era mai aproape. Intram în casă. Eram panicați, Tom plângea așa tare în timp ce mă îmbrățișa.
-Am crezut că o să te pierd!!
-Tom, multumesc ca ai venit după mine..
-Normal ca am venit, esti a mea..
-Cine zice?
-Eu! Te iubesc!
-Și eu!
-Și tu ce?
-Și eu te iubesc!
-Așa, voiam să ma asigur.
-Hai să ne culcam.
-Hai.
Ne îmbrățișam. Tom era extenuat pt ca a adormit imediat. Eu nu puteam adormi așa ușor. Încă imi era frica. Tremuram din toate încheieturile. La ceva timp, Tom se trezește, imi da un mic sărut pe cap și ma strânge mai tare la piept.
-De ce tremuri prințesă?
-Mi-e frică Tom..
-De ce?
-Luka ne poate găsi în orice moment..
-Ridică-te puțin..
-Ok.
-De ce crezi ca sunt aici?
-Ca să imi faci viața un calvar? Glumesc.
-Lasă glumele, dacă nu te iubeam nu aș fi fost cu tine.
-Te iubesc! Mult! M-ai salvat de multe ori și apreciez asta.
-Și eu te iubesc prințesă.. Foarte mult.. Acum trebuie să stai calmă, nimic nu se va întâmpla..
-Bine, te iubesc..
După cele spuse, ma cuibăresc în brațele lui Tom. Căldură emanată de corpul lui ma făcea să ma simt în siguranță. Îi puteam auzi orice bătaie a inimii. Era un scump. Din bucatarie aud o spărtură. Sar din pat ca arsă și ma îndrept spre ușa.
-Stella! Nu!
-De ce? Dacă a intrat cineva?
-Hai cu mine..
-Ok..
Mergem in Bucatarie. Observ ca geamul era spart. În fața mea se află Luka. Încep să plâng. Tom ma ia de mână și se pune în fața mea.
-Ce cauti aici!?
-O vreau pe ea! Și datoria mea..
-Luka, sti bine ca datoria a fost plătită acum mult timp, iar pe ea nu ți-o dau. E jucaria mea, de ce ai tu nevoie de ea? Ai atâtea fete.
-E a mea! Nu vreau sa sufere cât e la tine!
-Luka, nu sunt a ta..
-Taci! Nu ai dreptul să vorbești, nu stii în câte belele m-ai băgat!
-Atunci de ce ma vrei înapoi?
-Ca să te pedepsesc!
-Deja o fac eu! Lasă-ne! Nu mai vrem probleme. Pleacă și nu te mai întoarce!
-O să ma intorc,promit! Stella, să nu uiți, esti a mea!
Încep să plâng isteric. Ma gandeam, de ce Tom încă ma crede jucaria lui? Luka de ce vrea să ma pedepsească, nu am facut nimic? M-am săturat. Toți se poartă oribil cu mine. Ma pun în brațele lui Tom și încep să plâng mai tare. Acesta ma ținea cu atâta blândețe și dragoste de parcă chiar eram iubita lui. Voiam să îl sărut dar acesta mi-o i-a înainte. Cădem într-un sărut lung. Lipsa de aer ne desparte.
-Tom.. Chiar sunt jucaria ta?
-Stella... Încă nu esti iubita mea, sti bine asta..
-Pai atunci de ce ai facut chestiile alea cu mine? Eu de ce pun atâta dedicare în relația asta care nici măcar nu există?!
-Stella, o să vină momentul, stai calmă, acum avem alte probleme.
-Tom, eu vreau iubire, vreau sa ma iubească cineva.
-Eu te iubesc dar acum nu e momentul. Avem prea multe pe cap.
-Aha, lasă.. Nu imi mai bat capul. Sunt sigură că ți-ai găsit altă jucarie iar eu voi fi moartă în scurt timp.
-Cum poți spune așa ceva!? Stella esti normală? Eu iti ofer toată iubirea mea, te iubesc așa mult.
-Tom, nu te cred, m-ai rănit de multe ori și nu pot avea atâta încredere în tine.
-Stella, esti obosită, mai bine culcate. Spui chestiile astea pe timp de oboseală și nu e bine.
-Bine, dacă asta vrei.. Poate nu ma mai trezesc.
-Nu mai spune asta, as fi distrus dacă s-ar întâmpla asta.
-Tom?
-Da?
-Te iubesc..
După un somn lung ma trezesc. Nu era patul meu, lângă mine nu era Tom. Era camera lui Luka! M-a răpit! Nu pot să cred. Încep să plâng, gândindu-mă ca Tom va crede că am fugit.
-Uite cine s-a trezit..
-Luka! Te rog da-mi drumul! Te rog..
-Nu, tu esti a mea!

*Tom pov*

În toiul nopții aud o spărtură. În camera apare un om misterios care scoate un pistol și îl îndreaptă spre mine. Scoate niște pastile din haina și mi le baga pe gât, cred ca erau somnifere. Înainte să adorm, observ ca o ia pe Stella. Eram prea adormit sa pot reacționa.
-Stella! Stella! Unde esti?!
Sigur a răpit-o Luka. M-am saturat de omul ăsta. Azi merg sa o scap de acolo și sa il omor odată pe nenorocitul ăla.