✞︎ 𝕀𝕞𝕓𝕝𝕒𝕟𝕫𝕚𝕣𝕖𝕒 𝔹𝕖𝕤𝕥𝕚𝕖𝕚 🂱 ʰʸᵘⁿˡⁱˣ

5

Dimineața își face bine simțită prezenta, de data asta soarele intrând în camera blondului. Își întinse bratele în sus dezamortand-usi membrele amorțite.

Se ridica în șezut frecandusi ochii, ii lua câteva momente ca acesta sa realizeze ca e singur în patul rece.

Chipul brunetului ii aparu în minte, acele buze, acei ochii, acel par lung și negru. Tot ce ținea de misteriosul acesta îl atragea vrând sa descopere mai multe, sa se apropie din ce în ce mai mult de el...

Sa ridicat din pat si sa dus la baie umezindusi fata apoi și-o șterse cu un prosop.

A ieșit atât din baie cât și din dormitor coborând scările pe care deja putea spune ca le memorase pe fiecare în parte.

"bună dimineața pistruiatule" ii spuse Minho lui Felix

"Neața și vouă"

Băieți toți stăteau pe canapea Hyunjin sorbindu-l din priviri pe blond. Halatul ce încă era pe el scoate în evidenta o parte din pieptul lui.

"Hyunjin mai ești printre noi?" pocni din degete Han

"nu mai sunt de mult defapt" răspunse brunetul. Felix se încruntat la cele spuse, mai exact la ce se referea când a spus ca nu mai e demult.

"știu la ce te gândești" ii spuse Han blondului.

"scuză-mă?" răspunse el total nedumerit de ceea ce se refera cel mare

"Hyunjin trebuie să-ți spună el însuși chestia asta"

"bine, uite. Uneori ma speriați"

"asta e de bine atunci" spuse Seungmin

"tu nu îmi placi fata de câine"

"mai făcut cumva câine?" se rasteste la el ridicându-se în picioare după canapea.

"Min, calmează-te!" și îl trage înapoi Jeongin pe canapea lângă el managaindui spatele.

"voi doi...sunteti împreună?" întreaba Felix total șocat.

"de ce tu nu ai iubit" îl întreba vulpea

"eu nu am avut niciodată în iubit" rosti el făcându-l pe Hyunjin sa își revină din nou din gândurile sale. " defapt habar nu am cum e sa iubești cu adevărat, nu am simțit niciodată asta, nu știu cum e sa spui te iubesc sau sa ți se spună ție asta deci nu, nu am avut"

"darrr, crezi ca ai putea încerca să simți ceva pentru o perosna o anume?"

"depinde"

"ești gay" Întreaba Minho deodată făcându-l pe cel mic sa chicoteasca.

"sincer atâta timp cat iubirea persista în mai multe genuri nu am nicio problema sa iubesc un băiat"

"Felix?" se făcu auzita vocea brunetului, pe blond la făcut sa se cutremure vocea cunoscuta de undeva, dar a ales sa nu bage de seama, probabil ca vocea asta la bântuit în vreun vis odată și de aceia i se părea atât de cunoscuta.

"da?" zise el scurt

"haide cu mine"  ii spuse și se ridica după canapea luându-l pe Felix de mana plecând pe acoperișul castelului.

Acesta ramase cu gura căscată ca în apropiere un cimitir

"vezi acel cimitir?" îl întreabă Hyunjin

"d-da"

"acolo se afla părinți tai"

"ce?"

"ei nu sunt morți, ei doar sunt adormiți"

"nu înțeleg"

"de când ai dispărut toată lumea a căzut într-un somn adânc, iar întunericul sa năpustit asupra castelului Hwang.

" hwang, castel, somn "

" hyunjin nu înțeleg ".

"o vei face, dar la momentul potrivit. Sunt atare lucruri de povestit și de spus, nu ai idee cât de dor mi-a fost de tine puiule"

"hyunjin nu te înțeleg absolut deloc, ce ești tu mai exact"

"eu sunt iubitul tău"

"dar eu nu am iubit"

"știu ca e greu de digerat dar asta e adevărul. Semeni atât de mult cu el încât chiar ești tu"

"eu? Cu vine semăn"

"cu iubitul meu"

"dar eu nu sunt iubitul tău"

"ai murit acum o suta de ani"

"CE A FĂCUT CE?! omule ești dus"

"Felix, asta e adevărul"

"ești nebun, doar lasă-mă în pace" ii spuse blondul plecând de lângă cel mare.

"ai un semn din naștere pe spate în forma de fluture"

Ii spuse brunetul, iar cel mic se opri în loc pentru câteva secunde fiind dea-dreptul într-un soc total.
Se întoarse spre brunet și îl privea în ochii...

"d-de unde ști"

"îl ai încă de când te-ai născut"

"îmi imaginez ca îl am decand m-am născut dar tot nu înțeleg"

"ești jumătatea mea Felix"