✞︎ 𝕀𝕞𝕓𝕝𝕒𝕟𝕫𝕚𝕣𝕖𝕒 𝔹𝕖𝕤𝕥𝕚𝕖𝕚 🂱 ʰʸᵘⁿˡⁱˣ

9

"ești conștient ca Felix mai are umpic și se va trezi nu?" îl urmărește Chan pana în dormitorul lui, fiind doar ei în încăpere

"sunt conștient de asta și te asigur ca nu va mai pleca nicăieri"

"hyunjin e periculos, sa știi ca nici nu-l poți tine pe Felix cu forta aici dacă nu vrea"

"nu am degand sai dau drumul din nou Chan, l-am cautat prea mult, și a venit"

"da, dar mai mult ca sigur nu a venit de buna voie fiindcă și-a adus aminte de iubirea lui veșnică"

"știu asta, dar totuși, nu-l pot lăsa să plece"

"va trebui la un moment dat"

"sa speram ca pana atunci voi și afla răspunsul la întrebările mele, dacă tata ar fii fost aici sunt sigur ca el ar fii știut mai multe"

"da, dar tatăl tău e într-un somn adânc și nu mai poate fii trezit. Inimile voastre erau cele care țineau pe toată lumea în pace și iubire, iubirea voastră dăinuia peste tot Regatul Hwang. Decand el a murit totul e negru"

"atunci ajută-mă sa fac totul roz înapoi"

"încerc sa te ajut cum pot, dar blondul asta mai mult ca sigur în acest moment nu-ți pot garanta ca e chiar printul tău"

"și ce ar trebui sa fac?"

"așteaptă"

//\\

Liniștea se asternea în castel, nimeni nu mai zicea sau făcea nimic. După mica discuție aprinsa dintre Chan și Hyunjin totul sa lăsat cu liniște.

Sau cel puțin la ceilalți șapte era totul liniște.

Felix începuse sa transpire și sa se fâțâie prin pat, totul în jurul lui acum era acoperit doar de un fum negru și un vis care părea a fi mai mult un coșmar.

"și ce ai să-mi promiți?"

"ca te voi iubii mereu"

"și dacă eu nu mai sunt?"

"Te voi regăsi"

"promiți?"

"promit , oricum nu ai unde sa pleci"

"cine zice?"

"eu"

"sa zicem ca te cred"

"de ce nu ai face-o?" spuse brunetul în timp ce se apropie de blond.

Fix la un milimetru de buzele blondului, Felix se decide sa fuga altfel încât acum amândoi de jucau prinselea.

Felix întra într-o camera, doar ca un mic fulger făcu ca o pana de curent sa se instaleze în încăpere ca mai apoi sa revină. Becul lumina mult mai slab decât înainte iar în acest moment nu știa ce se întâmplă.

Ieșind afara din camera și cautandul pe print cu vederea, însă nimic, acum își dădu seama ca nimeni nu mai era în castel. Totul în jurul lui era negru.

"iubire?" striga acesta doar ca nimeni nu ia răspuns, doar ecoul lui în living ul imens.

Când se întoarse îl văzu pe Hyunjin plin de sânge cum cade la podea. A vrut sa se apropie doar ca nu putea, ceva îl ținea de la spate și nu știa ce,nu putea vedea nimic, totul în jurul lui era doar într-un nor de fum.

...

Felix se ridica în șezut total transpirat, și cu respirația intretaiata, Hyunjin stand lângă el neștiind defapt ce i sa întâmplat.

Blondul văzându-l ia sărit imediat în brate, strangandul nevrând sai mai dea drumul.

Ce se întâmplă cu el nu știa, dar un lucru ii era clar, Hyunjin era aici lângă el simtindui mirosul ce parca îl calma.

"Felix?"

"am crezut ca te-am pierdut?"

"Poftim, stai asa puiule, nu te înțeleg"

La auzitele brunetului Felix făcu ochii mari. Își ridica capul din gatul lui Hyunjin analizând mai bine situația.

Se îndepărta ușor vrând sa se dea jos din poala brunetului doar ca acesta îl trase înapoi lipindul și mai mult de el.

Corpurile lor erau extrem de apropiate, iar pielea blondului se înfiora atunci când îl simți atât de aproape. Nu știa ce se întâmplă, dar corpul lui reacționa la fiecare atingere a vampirului, parca știind ca e el.

Îl privea intens în ochii și nu știa ce sa spună, nu știa cum sa reacționeze. A avut un coșmar în care el și Hyunjin erau actori principali doar ca erau diferiți, erau împreună, erau iubiti iar apoi totul se întunecase.

Totul părea atât de real, părea scos dintr-un film, unul foarte real.

Cel mai ciudat lucru era ca simțea fiecare atingere a brunetului din vis reala, fiecare cuvânt, totul în visul lui parca era real.

"Felix, ce se întâmplă"

"eu am avut un coșmar?"

"e în regula, bau bau din coșmarul tău numai e"

"dar tu erai acolo"

"ce?"

"da, tu erai în visul meu"

"și ce ziceam mai exact?"

"mi-ai promis ca dacă nu voi mai fii ma vei cauta și ca ma vei iubii pentru totdeauna, apoi ai vrut sa ma săruți, doar ca eu am fugit, apoi a fost o pana de curent doar ca totul era diferit, apoi am fost sa te caut, te am strigat și nu erai pe nicăieri, apoi când m-am întors dintr-o data erai în fata mea plin de sânge, și voiam sa ma apropii doar ca nu puteam și apoi m am trezit. Partea cea mai ciudata a fost ca ți-am spus iubire "

" Felix, asta chiar sa întâmplat."

"ce?"

"mai puțin faza cu mine mort și pana de curent. În rest totul e adevărat"

"nu înțeleg"

"nici nu trebuie sa o faci acum, o sa înțelegi totul doar cu trecerea timpului"

"de ce totul părea asa de adevărat"

"ți-am spus, fiindcă totul e adevărat"

"dar eu nu îmi aduc aminte asta"

"asta fiindcă și tu ai fost vampir"

"eu vampir, dar eu sunt om în carne și oase"

"de aceea zic ca trebuie sa aștepți"

"niciodată nu mi-a plăcut sa astept"

"observ asta, și știu fiindcă te cunosc"

"sunt foarte confuz"

"și eu, doar ca va trebui sa găsim amândoi răspunsuri la întrebări"

"și eu ce ar trebui sa fac"

"ramai lângă mine puiule, nu pleca, am nevoie de tine în acest moment. Doar vreau să-mi dai o sa asa la a-ți explica totul atunci când voi găsi răspunsurile de care avem nevoie, și nu pot face asta dacă vei încerca să fugi, ai încredere în mine"

"am încredere în tine, dar nu știu de unde vine toată încrederea asta"

"vine de la sine, noi doi suntem predestinat împreună și îți promit ca de acum încolo nu îți voi mai da drumul. Cei fii cu mine la fiecare pas."