5.Fratele mai mic

490 17 0
                                    

    Eu, Kiara Silvia Parker am fost sărutată de Aaron Diaz. Ce a fost în capul meu. Nici nu îl cunosc,el nu ma cunoaște. Clar,trebuie sa se încheie toată treaba asta.

      -Poți sa îmi spui și mie la ce te gândești? Se teleporteaza,pentru ca era la duș acum 2 minute. Și vai mamă ce corp are. Are foarte multe tatuaje,dar nu pot sa le vad foarte clar,deoarece el vine în spre mine.

       -Cu tine vorbesc,princesa! Oare ce sar întâmpla dacă.... Nu! Parker revinoti ,azi e 25 august. 25 august ziua în care fratele meu sa născut. Astăzi trebuiea sa împlinească 5 ani.

       Mama murise în timpul operației, în timp ce îl năștea. Bine ca aveam aproape 18 ani. A rămas însărcinată după un viol. Eu nu am putut sa am grija de el. De asta ma urăsc. Nu are un tata,a avut-o puțin timp pe mama când el era în pântece ma avut pe mine. Dar nu am putut sa am grija de el. Ca m-am băgat eu în niște căzături și la 3 ani sa întâmplat nenorocirea. Fix sub ochi mei. Aaron sta și se uita la mine. Ma ia în brate ca aseară.

         Măcar am și eu pe cineva care sa aibă grija de mine. Ma ridic din pat și ma duc la mine în dormitor. Aaron în spatele meu,nici nu înțeleg de ce îi pasa asa de mult. Dar totuși îi mulțumesc pentru sprijin. Ma uit in dulap și iau o rochie alba cu flori.

      -Azi jumate de zi pot sa fiu libera? Se uita la mine și dă din cap. Își baga capul la mine în dulap și scoate o bentiță alba și o poșetă alba. Azi trebuie ss fiu veselă.

      -Cred ca s-ar putea potrivi cu outfit-ul. Îmi vine sa plâng la cât de atent e. Dar totuși nu am sa îl bag în viata mea,nu ar merge.

      Le iau, îmi pun în poșetă căștile,iar telefonul în mana pentru a căuta o florărie. Am găsit una aproape de cimitir. Îl vad pe Aaron plecând,probabil la el în cameră. Iau telefonul și plec jos. Când vreau sa ies pe ușă aud:

       -Pot sa vin și eu? Aaron. La naiba! Ce fac acum? Ce îi zic?

       -Copii?... Copii cu cine îi lași? Bravo Kiara te descurci minunat.

      -Agenți. Deci ma lași sa vin sa trebuie sa intru în mașină cu forța? Ok la asta clar nu m-am așteptat.

      -Sigur. Ce se poate întâmpla asa rau?

_______

     Regret ca l-am luat cu mine. E prea tăcut, nu îmi place liniștea. Acum plecam de la florărie și mergem pe jos.  De când ne-am urcat în mașină nu a scos nici un sunet. De parca nici nu e aici. Ma omoară liniștea.

     -Deci... Hai sa facem o conversație, ca ma omori cu liniștea ta. Ok,deci nu numai ca se uita la mine de parca mi-au crescut ciuperci din ochi dar mai și zâmbește ca prostul

        -Ce ai vrea sa te întreb mai exact,Kiara? E important ca știe sa vorbească.

       -Ce vrei tu daor sa facem o conversație. Poate nu ar fi trebuit sa spun asta.

       -Ți-a plăcut sărutul de aseară? Fix ce am sperat sa nu scoată pe gura aia a scos.

       -Poate.... Da. Am roșit și ma simt asa rușinată,mai ales ca am fost sinceră.

        -Ca tot ai fost sinceră,ma ia de mana,iar buzele mele se lipesc de buzele lui foarte agresiv.

      NU TE ÎNDRĂGOSTI DE EL!

      Prea târziu inima,sigur vei fi fărâmă la sfârșit dar nu îmi pasa.

    -În noaptea asta vei fi a mea. Am greșit. Tu ești deja a mea.

    

BonaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum