Iubirea unui demon

Capitolul 8 - Iadul I

Era dimineata. Cred ca vreo 9. Lumina soarelui intra in camera alintandu-mi pielea.

M-am ridicat incet din pat incercand sa-mi dezmortesc corpul, apoi m-am dus la baie ca sa fac un dus.

Am lasat apa rece sa imi atinga usor pielea.

Dupa ce am terminat cu dusul, am mers direct in pijamale in camera lui Ryan.

Nu era acolo.
Am coborat la parter si m-am dus in bucatarie. Nu era nici acolo.

Am vrut sa merg sa verific in camera din spatele treptelor, dar nu aveam voie, asa ca am dat de banuit ca nu era acolo.

In orice caz eram singura.

Am mers in bucatarie ca sa mananc ceva.

Pe masa era un biletel, iar langa era un trandafir.

Pe bilet scria:
"Sunt plecat. Ma voi intoarce seara. Ai voie sa faci ce vrei tu, doar nu te indeparta de casa. Te iubesc, micuto!"

Aww, ce dragut! gandeam eu.
In acelasi timp ma gandeam.. de ce..

Usa de la intrare era descuiata. "Nu te indeparta de casa".. Inseamna ca aveam voie pe plaja..nu?

Mi-am facut un sandwich, defapt.. doua, pentru ca imi era chiar foame, am baut niste apa si am mers in camera mea ca sa ma schimb.

Mi-am luat o rochie alba, scurta care era foarte lejera si potrivita pentru plaja.

Am iesit din casa si am alergat spre nisip.

Nu era inca foarte cald, dar totusi era fin si imi gadila degetele.

M-am asezat pe nisip, cu picioarele intinse, foarte aproape de apa. Fiecare val imi atingea picioarele facandu-ma sa ma simt ca in rai.

Putin mai departe am vazut digul de ieri.
M-am dus spre el, dar nu am realizat ca ma indepartez de casa.

Dupa cateva secunde... am lesinat..

Nu puteam sa vad decat negru.

Dintr-o data, in capul meu a aparut o incapere. Nu, era cerul. Era cerul, doar ca rosu. Foarte rosu.

Dupa cateva secunde m-am trezit pe jos. Dar nu pe nisip, ci pe un.. nor. Un nor cenusiu.

Dintr-o data, ceata s-a asternut de nicaieri. Era ca un fum negru.

La un moment dat am auzit o voce.

-Alice...

M-am uitat in jur, dar nu era nimeni.

-Alice....

Vocea se auzea in capul meu. Era intensa si de fiecare data cand o auzeam simteam un fior. Nu unul obisnuit, ci unul care aducea moartea.

Am auzit niste urlete. Imi inundau urechile. Zgomotul era mortal. Nu suportam, simteam ca daca mai stau mult o sa mor.

O voce s-a auzit iar:

-Alice... vei muri..

Si m-am trezit.

Eram in camera. Probabil ca Ryan m-a dus acolo.

M-am ridicat din pat si in drum spre usa am ametit si am cazut.

Imediat a intrat Ryan pe usa cu un suc in mana.

Si-a dat o palma peste fata si a spus:

-Ce desteapta esti.

M-am uitat la el incercand sa ma ridic.
Imi simteam corpul foarte moale.

Ryan a lasat sucul pe masa ca sa ma ridice.

M-a pus iar in pat si mi-a zis:

-Parca iti zisesem sa nu te intepartezi de casa!

-Da, dar..

-Nici un dar. Sunt foarte suparat pe tine. Nu am plecat decat cateva ore. Si cand ma intorc te vad cazuta pe plaja.

-Asa e. Am lesinat pe plaja si am avut visul ala ciudat.

-Vis? Ce vis?

-Pai am visat ca eram in cer, pe un nor cenusiu si ca cineva imi striga numele. Apoi o multime de alte zgomote se auzeau. Dupa, aceeasi voce a spus:"Alice..vei muri." Si dupa m-am trezit.

Ryan se uita la mine cu o fata care mai avea putin si plangea.

Era uimit. A iesit grabit din camera. Oarecum m-am speriat.

Nu puteam sa ma ridic asa ca am asteptat sa se intoarca.

1,2,3 minute de asteptare, nu mai rezistam. Am incercat incet incet sa merg spre bucatarie, locul unde vorbeau Ryan, bosorogul si blonda. Ma agatam de toate lucrurile pe care le gaseam.

Am coborat scarile si am imceput sa aud mai clar ceea ce vorbesc:

"Ryan:Ce ma fac? E numai vina mea. Datorita mie Lucifer ii stie locatia.
Derek:Nu e vina ta. E vina ei ca e neatenta.
Ryan:Nu. Ea nu are nimic de aface cu asta. Nu am fost capabil sa o protejez.
Camy:Ryan, calmeaza-te, nu e vina ta, pur si simplu s-a intamplat."

Fara sa vreau, am alunecat si am cazut. Zgomotul caderii mele pe scari a panicat pe toata lumea.

Ryan a venit la mine, m-a luat in brate si m-a dus in camera...lui.

-Aici sa ramai. Avem ceva de discutat mai tarziu.

A plecat si a trantit usa.

Ce ingamfat! ziceam eu.

M-am incruntat, mi-am pus painile in san si dupa m-am lasat pe spate, aruncandu-ma cu capul pe perna.

Am asteptat si am asteptat si pana la urma a venit.

A intrat in camera, a inchis usor usa, incuind-o in acelasi timp apoi sa intors cu fata la mine, s-a sprijinit de perete si a spus:

-De ce.

-De ce ce?

-De ce ai plecat?

Voiam sa imi cer scuze, dar in acelasi timp nu voiam sa par inocenta, asa ca i-am spus:

-De aia.

-Ti-am zis sa nu pleci departe de casa.

-Si ce? Nu esti seful meu!

Cand a auzit asta, s-a apropiat de mine, m-a ridicat din pat, chiar daca eram destul de ametita, m-a lipit de perete, el stand cu mainile de o parte si de alta a mea ca sa nu pot pleca si a inceput sa ma sarute pe gat.
In acelasi timp a spus:

-O, ba chiar sunt seful tau!

Micile saruturi pe gatul meu se simteau ca focul. Simteam ca ard.

Mi-a ridicat mainile la nivelul capului, tinandu-ma strans de incheieturi.

Continua sa ma sarute pe gat. Nu suportam. Era oribil, dar in acelasi timp imi placea..

-Opreste-te!

Fara sa vreau am scos ce nu trebuia sa scot pe gura.

S-a oprit. S-a uitat la mine zambind, iar atunci..

In ochii lui vedeam.. foc. Foc, tipete, urlete, moarte.. Vedeam iadul.

Fara sa-mi inchid ochii, vedeam negru. Simteam ca l-am pierdut pe Ryan..

Intr-o secunda am cazut..
Nu ma mai puteam ridica..
Imi era frica..foarte frica..

Nu puteam respira, vorbi, misca.Ma simteam de parca as fi murit.