Iubirea unui demon

Capitolul 9 - Perversitati

M-am trezit in spital. Eram pe un pat si langa mine, pe un scaun era Ryan care ma tinea de mana.

M-am ridicat confuza.

-Esti bine?

-Nu stiu..

-Alice.. imi pare rau. E numai vina mea.

-Nu e vina ta..

-Ba da..

-Ryan..

Odata ce i-am pronuntat numele, camera s-a intunecat. El disparuse, afara era intuneric si in camera era frig. Foarte frig.

In fata mea, a aparut un fum negru.

-Aliice.. mori.

Vocea se auzea in capul meu.

S-a auzit din nou o voce. Dar nu era aceeasi..

-Alice..

Era vocea mamei mele.

-Mama!

Am strigat asta si o secunda mai tarziu m-am intors la normal. Ryan era langa mine.

-Esti bine?

-Mama...

-Alice.. imi pare rau. Suferi din cauza mea. Te-am luat de langa mama ta si de langa prietenele tale.. imi pare rau, sunt un egoist.

-Nu e vina ta .. Ai incercat sa ma protejezi..

-Si nici asta nu mi-a iesit!

-Ryan..

O secunda mai tarziu a intrat un asa zis doctor care ia spus lui Ryan sa iasa din cabinet.

-Bun, Alice, ai nevoie de niste pastile care elimina gandurile rele. Pe scurt, anti halucinatii.

Daca iei una pe zi o sa te ajute.

Poti pleca acum.

Am iesit din cabinet si l-am vazut pe Ryan stand pe un scaun si plangand.
M-am apropiat de el, m-am asezat in genunchi in fata lui si m-am uitat in ochii lui albastrii plini de lacrimi.

-Nu e vina ta.. !

-Ba da. Nu o sa ma iert niciodata pentru ceea ce am facut.

-Nu ai facut nimic, Ryan!

-Alice..

-Inceteaza sa te mai invinovatesti sau ma supar pe tine!

-Oh... bine, micuto.

M-a luat in brate si m-a pupat pe frunte.

Am ajuns in casa si direct m-am dus sa fac un dus.

Eram in continuare ametita.

Am lasat apa sa-mi seduca pielea.
M-am lasat dusa de val si am stat 2 ore lungi la dus.

Inainte sa ies, mi-am pus pe mine un prosop si parul l-am lasat liber, chiar daca era ud.

Hainele pe care le pregatisem nu mai erau.
M-am uitat in dulap ca sa-mi iau alte haine. Si.. dulapul era gol.

Ryan..

Singurele haine pe care le aveam erau lenjeriile intime.

Am coborat la parter si am tipat la Ryan imediat ce l-am vazut.
Stiam ca el imi luase hainele.

-Ryaan!!

-Da, micuto?

-Unde mi-ai pus hainele?

S-a uitat la mine si cand m-a vazut doar in prosop a rosit si si-a pus un zambet pervers pe fata.

-Inceteaza cu fanteziile si raspunde-mi la intrebare!!

-Dar ai haine. Sunt in dulap.

-Mda, mersi. Ce sa fac doar cu un sutien si o pereche de chiloti?

-Zi mersi ca nu te-am lasat si fara alea.

-Unde mi-ai pus hainele???!!!

-Nu stiu.

-Ryan!

-Bine, bine.Sunt in camera mea, vin sa iti arat unde.

-Insfarsit!

L-am urmat pana in camera lui. Am intrat prima si m-am uitat in urma dupa el.

Avea in mana niste lenjerie intima, mi-a aruncat-o inauntru, a inchis usa, dupa a incuiat-o.

-Hai. Schimba-te!

-Ryan!!

-Ai zis ca vrei niste haine. Poftim niste haine.

-Ryan! Nu e amuzant!

-Ba da, e! Hai, ai de gand sa ramai in prosop? Sau vrei sa te ajut eu sa te imbraci?

-Ryan!!

-A doua varianta?

-Iesi! Nu pot sa ma schimb cu tine!

-De ce nu? Nu e ca si cum ai ce sa arati, pf.

-IESI!

Am tipat la el nervoasa aruncand cu perna dupa el.

Mi-am dat prosopul jos si am inceput sa ma imbrac. Mi-am pus perechea de chiloti, apoi sutienul. Sutienul era cam mic si imi era greu sa il inchei.
In fine, cu chiu cu vai, l-am incheiat si mi-am pus din nou prosopul pe mine.

Ryan a intrat la fix.

-Ce? De ce ti-ai pus iar prosopul pe tine?

-Perversule!

-Nu sunt pervers.

-Unde imi sunt hainele?

-Pe tine.

-Hainele!

-De ce nu te calmezi?

S-a apropiat de mine si m-a aruncat in pat.

-Ryan! Ce faci!?

-Ma distrez putin!

A inceput sa imi dea prosopul usor usor jos, lasand sutienul sa se vada.

A facut o fata uimita, dupa care a spus:

-Se pare ca m-am inselat. Chiar ai forme.

-Ryan!!!

-Calmeaza-te!

A inceput sa ma sarute pe gat coborand din ce in ce mai jos.

Exact atunci, clanta a fost apasata.
Era sclavul ala batran. Ce bucuroasa eram ca a venit.

-Domnule. Trebuie sa vorbim.

-Derek. Imi strici toata distractia.

Ryan s-a ridicat de pe mine incercand sa puna mana. Nu i-a reusit.

A inchis usa dupa el, dar totusi a ramas langa usa ca sa vorbeasca.
Si eu am ascultat.

"Domnule, nu e bine ce faceti.
Derek, stiu ce fac..
Mai ai doar un singur an!!! De ce nu te gandesti la asta?! La cum ea o sa sufere daca dispari.
Derek, mai incet. Stiu ce am de facut, nu ma mai cicalii atat.

Au continuat sa vorbeasca, dar nu ma mai interesa.
Nu pot sa cred. Peste un an Ryan disparea...

A intrat in camera si m-a vazut pe mine stand langa usa.

-Ai auzit tot, nu?

Am clatinat din cap in semn ca da.

-De ce? De ce ai facut asta?

Nu am zis nimic. In schimb, am inceput sa plang, asa ca l-am luat in brate ca sa nu ma vada.

-Oh, haide! Inveseleste-te! Unde ramasesem?

M-a aruncat din nou in pat, el peste mine si cand m-a vazut cu lacrimi in ochi..

-De ce plangi?

-Nu vreau sa pleci! Nu vreau sa ma lasi balta!

-Alice..

-Ryan, te iubesc..