Pisica maidaneză

27

     -Bună. Spuse Marsia intrând în biroul lui Sid.

     Acesta era întors cu spatele cotrobăind într-o cutie. Când o auzi o lăsă și se întoarse spre ea.

    -Am venit să te ajut la dosare, dacă se poate. Spuse stângace.

    -Cu cine este Simon? 

     -Băieți l-au luat afară să se joace. Îl lămuri referindu-se la băieți mai mici ce veneau la antrenamente.

      -Mai bine te odihnești.
   O încurajă știind că fusese în tura de dimineață la servici.

    -Nu sunt obosită și mi-aș dori foarte mult să te ajut.
   Îl lămuri privind roată camera.

    Sid făcu la fel, doar că în  privirea lui, se oglindea clar dezamăgirea de a  trebui să  aranjeze și să sorteze tot ce se găsea în cutiile ce umpleau un  raft întreg. Le tot amânase lună de lună, simțind această îndeletnicire ca pe o corvoadă.

     -Păi...dacă ești sigură...
    Rosti privind-o ezitant.

    -Sunt foarte sigură.  Arată-mi doar cu ce să încep și ce trebuie să fac.

     Bărbatul privi din nou raftul scărpinându-și chelia.

      -Cred că cutiile de sus, ar trebui verificate primele. Hotărî. Am să îți dau jos una și ne uităm amândoi prin ea să văd ce păstrez. După aceea o poți face singură.

    Cum hotărârea era luată se urcă pe un scaun și dădu o cutia jos, așezând-o pe biroul lui. Îi făcu semn Marsiei să ia loc pe scaunul lui, pentru a sta comod, și începură verificarea.

     -Nu l-am văzut încă pe Zian. A venit? Întrebă bărbatul după o jumătate de oră.

    -Nu. Mi-a dat mesaj că o să ajungă o dată cu Alex și Evolet. 

     Acesta, mormăi a aprobare privind încruntat o hârtie ce o avea între degete întrebându-se dacă trebuia pusă pe grămada de păstrat sau aruncat. Până la urmă o făcu ghemotoc și o aruncă într-o cutie ce se umplea rapid.

     - Mami, a venit Zian. Strigă copilul fericit din brațele acestuia,  după ce intrară amândoi, urmat de Alex și Evolet.
    Evo mi-a adus prăjituri. Mai spuse arătând spre acestea.

     Marsia se ridică de pe scaun venindu-le în întâmpinare.  Sid îi privi la rându-l lui de pe un scaun unde era așezat. Aruncă o privire rapidă spre un ceas agățat în perete, realizând că aveau deja două ore de când sortau la hârtii. Făcând-o amândoi, nici nu realiză când trecuse timpul.

      -Wau. Tu chiar te-ai apucat de umblat în cutiile astea prăfuite? Întrebă Zian mirat.

      -Marsia sa oferit să mă ajute, altfel ar fi adunat în continuare și mai mult praf. Îl lămuri.

    -Cred că nu strică nici unuia o pauză. Spuse Evolet arătând spre cutia ce o ținea în mână.

     -Exact. Aprobă Sid. Voi mâncați acum sau după ce vă antrenați? Întrebă privind spre Alex și Zian.

    -După antrenament. Răspunse Alex pentru amândoi.

     -În acest caz, haideți la mine în cameră să le așezăm pe farfurii. Îi îndemnă Marsia, de lângă Zian.

     Ieșiră cu toți, iar după ce Zian,  îl dădu pe Simon, mamei lui, el și Alex merseră spre vestiare, iar restul spre camera Marsiei pentru a savura dulcele.
     Sid gustă doar o jumătate dintr-o prăjitură cu ciocolată după care plecă în sală unde rămase supervizând antrenamentul unor băieți începători.
   
    Marsia și Evolet erau cu Simon ce devora o prăjitură cu frișcă. Ele aleseră  câte una de ciocolată, mulțumite amândouă că se vedeau și puteau vorbi față în față, chiar dacă se auziseră mereu la telefon.
    Acum Alex o antrena pe fată doar de două ori pe săptămână.
     După ce terminară merseră cu toți în sală. Ele  așezându-se pe una din băncile de pe margine, urmărind antrenamentele, iar Simon alergând spre băieți ce priveau de de pe marginea ringului, unde se desfășura un meci între doi băieți foarte concentrați pe activitatea lor.

       -Cum te înțelegi cu Alex? Întrebă Marsia, privind spre fata ce se antrena lovind aprig sacul de box, după care mută privirea asupra lui Zian, care făcea același lucru în altă parte a săli.

     -Foarte bine. Răspunse Evolet privind-o și ea pe Alex, admirându-i trupul încordat consecință a antrenamentului.
    Fără să vrea își simți obraji arzând aduceri aminte a tot ce se întâmplase între ele.

     -Zian și Alex se înțeleg foarte bine din cât am observat. Spuse Marsia privindu-l în continuare.

     -Și eu mă mir cum pot fi un bărbat și o femeie, prieteni atât de buni.

      -Da. Contrar celor ce nu cred că acest lucru este posibil. Completă Marsia, aducàndu-și aminte cu câtă bucurie primise această lămurire.

     -Niciodată nu trebuie să judecăm. Trebuie doar să înțelegem, iar dacă nu putem, măcar să ne oprim din a face speculații.
   Spuse Evolet, mutând privirea de la unul la altul.
     Nu se simțea confortabil pentru faptul că nu putea recunoaște în fața celeilalte că de fapt, ea era într-o relație cu Alex.
    Cel puțin așa credea, în urma celor întâmplate între ele, chiar dacă nici una nu argumentase cu voce tare acest lucru.
      Propriile simțăminte simțindu-le crescând cu fiecare zi care trecea, simțind că acestea îi sunt împărtășite prin grija și afinitatea cu care o trata cealaltă.

     Marsiei simțeau că îi dau lacrimile de ușurare
findcă nu vroia să îi facă rău lui Alex, preferând să își înăbușe sentimentele de cât să o rănească în vreun fel.
    Întoarse privirea din nou asupra lui, admirându-l în voie. Nu doar că îl plăcea fizic, dar îi admira  și grija cu care se purta cu ea și fiul ei.
     O auzi pe Evolet râzând așa că o privi întrebător.

     -Și eu am crezut că sunt împreună ca iubiți. O lămuri aducându-și aminte de propriile îndoieli. 
   Marsia...ție îți place de Zian?  Întrebă reducând râsul la un zâmbet.

     Pentru câteva clipe, aceasta nu răspunse, ci rămase doar privindu-i chipul, după care aprobă printr-o înclinare a capului.

    -Este super. Spuse fata strângând-o în brațe. El și Alex sunt cele mai puternice și altruiste persoane pe care le cunosc.