Dorință și Venin

CAPITOLUL 4

4

Rhys

În urmă cu 21 de ani

DEȘI ȘTIU CĂ mama e o curvă, mie tot îmi e milă de ea. Uneori, când nu zace toată ziua în pat din cauza bătăilor și nu e prea moleșită de pastilele pe care le ia, aceasta ne gătește mie și surorilor mele și mă îndeamnă să le protejez. Îmi place cum gândește în zilele când nu consumă pastile. Dar asta se întâmpla de mult, pe vremea când încă se aranja, iar părul ei brunet, lung și lucios, mirosea a fructe coapte. Mă lăsa să mă joc în el când eram mic și mă învățase cum să i-l împletesc ei și surorilor mele.

Acum e tunsă scurt, mai scurt chiar decât mine. Și nu mai zâmbește deloc. Înainte, casa se lumina datorită râsului ei. Îmi promisese că, într-o zi, când tata o să fie plecat, ca să nu ne certe, o să-mi arate cum să cânt la pian. De fiecare dată când gătea pentu mine și surorile mele ea ne cânta. Asta se întâmpla în perioada de dinainte să își capete eticheta. În perioada când tata încă venea acasă cu diamante pentru ea și rochii frumoase. Când n-o transforma într-o baltă de sânge. În acea perioadă am fost toți fericiți.

Dar ca să vă zic un secret: Eu cred că pastilele o fac să fie curvă. I-am spus și ei că nu-i fac bine, pentru că mereu spune baliverne când le ia – cum ar fi că moartea e salvarea noastră – și privirea ei devine ciudată. Dar ea mă asigură că doar acele pilule galbene o mai țin aici, vie. Nu vreau să moară, așa că îi desfac mereu recipientul portocaliu ca să-i dau câte una sau câte două atunci când îmi cere și mâinile ei tremură prea tare ca să mai reușească să ridice capacul.

Spune că n-o să mai aibă nevoie de ele curând și că familia noastră va fi din nou fericită, cum era odată. Într-o zi, sper ca mama să se țină de promisiune. Urăsc oamenii care mint. Și mama e, din când în când, și mincinoasă, pe lângă cealaltă chestie.

Înainte să mergem la acel eveniment – unde a fost din nou o soție necuviincioasă, deși o rugasem de nenumărate ori să nu mai fie – îmi promisese că anul acesta, de ziua noastră, avea să ne facă un tort cu propriile ei mâini, pentru mine și pentru fete, cum făcea ea odată.

A trecut o lună, două zile și treizeci și cinci de minute de atunci. Noi am împlinit deja 8 ani. Și ea nu mai e toată acoperită de vânătăi. Ar trebui să nu mai ia pastilele pentru dureri și să ne facă acel tort, așa cum fac mamele pentru copiii lor.

Le asigurasem pe surorile mele că vom primi minunatul tort cu bomboane și frișcă, dar mama îmi cere a patra pastilă galbenă și ochii ei sunt goi. Ne sperie când stă toată ziua și toată noaptea în fața ferestrei și se uită la cer. De data asta se află de două zile acolo, cam de când a plecat tata cu unchiul nostru și alți bărbați pentru o chestiune importantă de-a lor. Mama îmi zice că se duc să aducă Iadul pe pământ, dar ea vorbește mereu aiurea.

Uneori îmi spune că Diavolul e în mine. Că voi ajunge cel mai rău și nimeni nu mă va iubi vreodată, pentru că inima mea e de gheață. Mă înfurie cuvintele ei. De fiecare dată sunt mai rele. Încerc să-mi zic în gând că nu vorbește serios. Că spune rahaturile alea doar pentru că se înfurie când refuz să mai desfac recipientul cu pastile pentru ea. Când îi ofer atât cât îmi cere, mama zice că mă iubește, mă numește băiatul ei frumos cu ochi de porțelan și mă mângâie pe păr până când leșină.

Știu că nu e bine să-i ofer mai mult de trei, dar e așa frumos să auzi de la cineva că îți spune "te iubesc".

Te iubesc, Rhysander. Ești băiatul meu frumos. Sper să găsești o fată care să te iubească și pe care să o iubești și tu.

Când nu ia pastile, mama mea se transformă în acea curvă pe care tata și eu o disprețuim. Așa că acum desfac recipientul și îi dau ce vrea până leșină. Apoi o car în pat și o învelesc. Îi spun că o iubesc și că îmi doresc să nu mai fie curvă și să aibă grijă de noi.