Dorință și Venin

CAPITOLUL 5

5

Elly

Prezent

DUPĂ CELE MAI agonizante minute de izbituri pe ringul de dans cu Luca, masculii dau năvala spre noi, și unul după altul, mă invită să valsăm. Până la finalul serii jur că o să mă aleg cu niște bucăți de carne sângerândă în loc de unghii în sandale, dacă nu mă salvează mai repede cineva. Singurul lucru care mă liniștește cât de cât, e acela că... individul dubios a dispărut.

Privirea lui însă, încă mă arde ca pe jar.

Pentru următoarele treizeci de minute nu-l mai sesizez prin mulțime și sper nici să nu dau ochii cu el de aproape. Emană o energie foarte... întunecată.

Pletosul care mă învârte deja de 2 minute este cel mai rău dansator pe care l-am întâlnit până acum. Pe lângă faptul că mă calcă constant, a mai și folosit prea multă apă de colonie. Vocea lui mă aduce în simțiri:

— E adevărat ce se spune despre frumusețea ta, ești strălucitoare ca un diamant.

Mă abțin să-mi dau ochii peste cap. Tony sau Anthony, nu i-am reținut numele, nu a făcut nimic altceva decât să-mi privească decolteul, încă din clipa-n care m-a poftit pe ringul de dans.

— Serios? întreb, apelând la vocea mea de fetiță naivă și gingașă pe care nu ai cum să te superi chiar dacă te insultă, fiindcă ai impresia că posesoarea ei este proastă. Și ți-ai dat seama de frumusețea mea strălucitoare datorită măștii pe care o port sau al decolteului în care ți s-au scurs ochii?

Bărbatul râde ca un câine. Pur și simplu, râsul lui aduce a lătrat. Mai am puțin și jur că îi trag un cap în gură doar ca să-i mut nenorocita de privire în altă parte.

— Știi vorba aia, ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place.

Mă apucă dintr-o dată foarte strâns de șold și mă lipește de el. Și tu ești frumoasă de-l faci până și și pe Dracu' să se răsucească-n Iad. Singurul defect la tine e că ai fost victima lui Rhys.

Mi se zburlește tot părul pe ceafă și simt că-mi vine să vomit.

—Totuși, la cât de disperat de aude că e Marcello, dacă-i ofer suficient, sigur mi te dă pentru o noapte sau două.

Mă smulg cu putere din strânsoarea sa, dar mă ține prea puternic și tot ce reușesc este să mă izbesc de pieptul său.

— Cere-ți scuze și i-ați jegurile alea de mâini de pe ea, sau îți înfig un glonț chiar acum între picioare, Luciano.

Bărbatul se trage un pas în spate și ridică mâinile în semn de pace.

— Îmi cer mii de scuze, domnișoară De Rizzi.

Pufnesc la el și-l calc „din greșeală" cu tocul pe picior atunci când mă întorc spre Luca. Verișorul meu își bagă pistoul înapoi la locul lui, dar înainte să întindă mâna spre mine ca să-l apuc de braț, îl lovește pe Luciano cu pumnul în falcă. De două ori.

— Ți-a făcut ceva?

Mă întreabă și ne pornim prin mulțime. Iau de pe o masă la întâmplare un șervețel pe care i-l întind să se șteargă de sângele acelui idiot.

— Nu, dar dacă mă mai lăsai mult, îl scuipam în gură.

— Precis i-ar fi plăcut.

Scutur oripilată din cap.

Simt tot machiajul cum mi se scurge pe sub mască, dar Luca mi-a legat-o atât de strâns, încât nu am reușit s-o dau singură jos și nici nu am vrut să cer ajutorul vreunuia dintre bărbații cu care am dansat. De-abia aștept să stau undeva, mă dor groaznic picioarele, dar mai întâi am nevoie să mă aranjez puțin și să mă ușurez.