în zadar filtrez culorile
tributare existenței mele organice
și desenez
corpusculul alb
al devenirii angelice
într-o capelă acoperită
de umbre purpurii
care radiază
intrapulmonar.
în zadar îmi întind
fibrele musculare
încercând să acopăr
cu zgomot alb
gustul eteric
al tăișului de pumnal,
altarul de alge
al Primului ocean
prăbușit în iriși apolinici
și albastrul-visceral
al chemării în ființă-
căci mă confrunt
într-un mod letargic,
aproape artistic
cu apusul pieritor-
din care se hrănește
impuritatea mea adamică
în timp ce pictează explozia
nașterii mele din Cuvânt
cu sângele auriu-fluorescent
al petalelor abisale de lumină
și cu pulsul atemporal al Înaltului.
exist doar în puritatea de obsidian a căderii fantomatice spre Înalt.
și înot doar în Primul ocean, mărturisindu-i
cât de mult mi-aș dori
să îmi recuperez irișii smulși
de patimă și furtună,
vechiul trup primordial
pierdut la răspântia de sticlă
dintre impuritate și legământ-
oceanul șoptește:
"privește cerul
și cuprinde-l
cu aripile tale tremurătoare
de porumbel,
fragmentează-ti impuritatea
în mii de piese vitale,
privind cum eu
respir
secundele imortalitații,
și cuprind trupuri fragile
de străvezii muritori
imbrățisând
fragilitatea lor castă-
devin Unul cu tine,
ucigând impuritatea ta adamică,
și oferindu-ți un nou schelet,
voi privi cum flori roșiatice
vor crește și vor învălui
cutia ta toracica
creând
geometria lumimii
printre fibrele tale viscerale-
noul tău trup
va atinge cerul cu tâmpla,
iar cerul te va iubi
arzător și metalic,
curgând neîncetat
prin arterele tale înflorite."
a fost nevoie de o singură respirație
pentru ca Primul Ocean
să acopere o infinitate blândă
de artere vișinii-incandescente
al căror sânge devine albastru
și curge nestingherit
recompunând din forme inocente
trupuri înflorite din sare
și lemn de trandafir moale,
trupuri imuabile și cristaline
acoperite de particule gri de cosmos
(în care cerul a uitat să plângă)
și lacrimi aurii de pheonix
din interiorul plăpând al cărora
se clădesc stele vii-crescânde
care respiră și renasc
din plâmâni și universuri de praf
povestindu-ți printre clipe de bronz
și veacuri parfumate de artă
despre cât de frumoasă și nobilă
este impuritatea ta adamică.
CITEȘTI
caelum denique
Poetrycerul nobil scrie cu auriu închis despre experiența de a cădea cuantic peste umerii ființelor frumoase și reci, muritoare până la delir și împlinire. cerul poate fi invincibil, dar noi suntem lumina blândă ce il străbate în fiecare secundă târzie. ...
