Cioara Morții

Capitolul 8

     Damia nu înțelegea ce au creaturile cu brațul ei. O durea foarte tare acum, dar încercă să ignore.

     —Decide-ți, în cât timp ați putea să mă omorâți. Zise creatura.

     Damia se uită la creatură. Încerca să ignoare durerea. Probabil avea să moară  la cât de grav era rănită.

     —Ce zici de o lună? Zise Damia.

     —Oricum voi trăi, așa că de acum aveți o lună la dispoziție să mă omorâți.

     Drake se duse la Damia.

      —Tu ar trebui să te odihnești, îl vom omorî noi.

      —Bine. Zise fata.

      După o strigă în gând pe vulpe, iar aceasta veni la ea și Damia îi zise destul de încet încât doar vulpea să audă :

     —Nu prea cred că vor reuși să supraviețuiască, așa că stai cu ochii pe ei în caz că se întâmplă ceva.

[][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][]

      Vulpea se uita cum toți ceilalți încercau să omoare creatura. Spiritele se cunoșteau între ele, iar din câte știa animalul, această creatură avea o legendă care nu avea aproape niciun sens cu felul în care arăta.

     Numele spiritului era Menos. Părinții lui îl abandonase pentru că era urât, iar când a crescut mai mare, și și-a găsit părinți, a văzut cum au fost uciși cu sânge rece. Acesta a încercat să facă pe cineva să îl omoare, iar până la urmă reușise să facă asta, un om îl omorâse cu o sabie. Dar cumva, nu se știe cum mai exact, s-a transformat în monstru. Când vine la cineva și îl pune să-l omoare, el chiar vrea să reușească, de asta el îl lasă pe om să stabilească timpul în care ar putea să-l omoare. Menos vrea să uite de tot ce trăise, de tot ce văzuse, de toți oamenii care îl umilise, de toți cei care îl discriminase.

         Vulpea voia să-l înțeleagă, dar nu putea. Nu avea niciodată să știe ce e în sufletul lui. Evelyn și Drake își luase niște bate, iar vulpea aproape făcea criză de râs, nu aveau în veci să-l omoare cu alea. Evelyn îi dase una creaturii și vulpea o auzi pe Damia că țipase de durere. "Ce a fost asta? Am simțit-o ca pe o bâtă în stomac." O auzise vulpea pe fată. În momentul următor, animalul își dase seama ce se întâmplă și de ce ea și Damia se auzeau reciproc. Totul avea sens. De ce cioara nu o omorâse, de ce vulpea nu reușise să o posede pe fată, totul era așa clar. "Damia, ești bine?" O întrebă vulpea. "Aș fi putut mai bine de atât." Îi răspunse fata. Vulpea fugise în fața creaturii și îi făcu pe Drake și Evelyn să nu mai atace spiritul.

      Vulpea încercă să vorbească cu cei doi, chiar dacă nu puteau s-o audă prea bine. Animalul s-a chinuit să vorbească cu ei și a reușit și zică :

    —D...Da...m-mi-i...a-a.

     Era prima oară când voia să vorbească cu oamenii. Cei doi se uită unul la altul și după Drake zise :

     —Am auzit bine? A zis Damia?

     —Cred că vrea să ne spună să mergem la ea. Oricum dacă nu e asta, doar Damia o poate înțelege.

     "Damia, venim la tine, cred că știu cum să omorâm creatura. Dar avem nevoie de tine." Îi zise vulpea fetei.

[][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][]

      Damia i-a primit pe prietenii săi în apartamentul ei, iar Drake zise :

      —Vulpea vrea să ne zică ceva dar nu o putem înțelege, ți-a rostit numele.