În orașul Plindale, totul a fost liniștit, până niște adolescenți care nu știau ce fac, au eliberat Cioara Morții, o cioară din vremuri străvechi.
Odată cu eliberarea Ciorii Morții, cei 4 adolescenți au eliberat zeci de monștri periculoși.
...
Creaturile nu își luau ochii de la Damia, iar aceasta se uita confuză la creaturi.
"Pune-ți masca și omoară-i." Îi spuse vulpea.
-În niciun caz. Nu vreau să pierd controlul propriului meu corp.
"Nu mai fi încăpățânată." Comentă animalul.
-Tu nu poți să-i omori?
Animalul nu răspunse și Damia își dase seama că să-i omoare nu era o problemă, dar să nu le mănânce corpurile era ca o povară pentru vulpe.
Damia a oftat, și când se uită la mască fusese doborâtă de cineva, era o creatură.
Damia încercă să nu fie omorâtă dar părea imposibil să supraviețuiască, o prinse cu garda jos. Masca căzuse pe jos când fata fusese doborâtă și acum era cam departe de ea. Când se uită spre prietenii ei, văzu că celelalte creaturi încercau să-i omoare.
Creatura o rănise pe Damia în apropiere de inimă, iar fata reușise să-i dea un pumn în cap și se îndepărtă puțin de creatură ca să își scoată cuțitul și când se uită la rană văzu că îi curgea foarte mult sânge. Încerca să nu leșine și putea să zică că avea să-i iasă planul câteva minute.
Creatura se apropie de Damia iar când m-ai avea puțin și monstrul era lângă ea în mâna ei apăru o sabie de foc. Nu părea ca Damia să controleze sabia, și arma o controla pe ea. Fata se simți lipsită de puteri și avea să cade pe jos, dar simți că cineva invizibil o ținea în picioare.
-Ai grijă să nu mori pe aici. Se auzi o voce din spatele Damiei, care zice asta cu indiferență, dar în glas se putea auzi puțin îngrijorarea.
Nu era nimeni în spatele fetei. Damia ignoră asta și își întoarse privirea spre creatură, dar ea era deja pe jos, tăiată în bucățele, iar când se uită la prietenii ei, văzu că și creaturile celelalte erau tăiate.
-Damia, cine a făcut asta? Noi nu am văzut.
-Păi... nu știu.
Fata auzea în capul ei acea voce. "Ai grijă să nu mori pe aici.". Părea a fi o voce de adolescent.
-"Ai grijă să nu mori pe aici." Zise Damia și din cauza rănii căzu pe jos.
Când Damia deschise ochii văzu că era în camera ei și după observă un băiat pe care nu-l văzuse în viața ei, dormea pe un scaun liniștit, probabil așteptase ca Damia să se trezească, după masca pe care o avea, Damia își dase seama că era probabil să fie un kitsune.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Băiatul deschise ochii și o văzu pe Damia cum se uita șocată la el și se făcu invizibil, dar nu ieși din cameră.
-Cine ești? Întrebă Damia. Știu că ești aici.
Băiatul a tăcut.
-Serios acum, cine naiba ești? Și ce cauți în camera mea?
După Damia realiză ceva și zâmbi, după zise pe un ton calm :
-Tu ești cel care m-a salvat de creatură, nu? Sigur tu ești.
-M-ai prins, da, eu am făcut asta.
-Deci nu ai plecat de aici. Cine ești? Să știu cui să-i fiu recunoscătoare că m-a salvat.
Băiatul tăcu câteva secunde și după zise :
-Mitsuo Kajima.
"Un nume japonez, părea de așteptat că va veni și un kitsune din Japonia, totuși, acolo sunt cei mai mulți." Își zise Damia în sinea ei.
-De ce m-ai salvat?
Mitsuo se făcu văzut și se așeză iar pe scaunul pe care stătea când Damia se trezise.
-Nu știu. Doar am făcut-o. Așa am simțit. Mi se pare cu totul normal să ajut un spirit ca mine.
"Oare de ce abia acum aflu cât de multe spirite sunt ascunse în Pindale?" Se întrebă Damia în sinea ei.
-Tu mi-ai trimis masca? Întrebă fata știind că avea sens să întrebe pentru că el era un kitsune, iar masca fusese trimisă de unul.
-Ți-a zis cineva că eu am făcut-o? Păi, da.
-Cum de știi că sunt un spirit? M-ai urmărit?
-Nu știu cum se face că ai atâta dreptate. Da, am făcut asta, nu știu mai exact de ce, dar am făcut-o.
Damia rămase șocată, iar un ciocănit în ușă tăiase firul de gândire al fetei. Mitsuo se făcu invizibil, iar ușa se deschise și intră Drake.
-S-a întâmplat ceva? Auzeam că vorbești cu cineva.
-Gândeam cu voce tare.
-Păreau două voci.
-Una e să pară, și alta să fie.
-Oricum voiam să-ți zic ceva.
-Ce ?
-Voi pleca din Pindale.
-E mai bine așa. Nu vei mai fi tot timpul în pericol din cauza mea.
Drake era uimit de reacția Damiei.
-Am crezut că vei fi tristă.
-De fapt sunt fericită că nu o să mori din cauza mea. E mai bine să pleci.
Damia îl îmbrățișă pe Drake, iar acesta plecă șocat din camera ei.
După ce închise ușa, Mitsuo se făcu din nou vizibil.
-Mi-a plăcut indiferența ta, dar îți dai seama că până la locul unde se mută există creaturi, iar asta va fi probabil ultima dată când îl vezi, nu?
-Nu toți putem trăi liniștiți și fără probleme, iar problema lui în următoarele zile vor fi spiritele.
Damia se ridică din pat și se pregăti să iasă din cameră, dar Mitsuo zise :
-Serios? Nu poți să stai liniștită în pat?
-Nu, vreau să fac orice, mă plictisesc.
-Nu se va întâmpla nimic important dacă stai liniștită.
Damia tot nu voia să-l asculte și după se auzi un țipăt. Era țipătul lui Evelyn.
-Și tu voiai să stau liniștită. Zise fata.
Damia și Mitsuo fugi la Evelyn, dar mai întâi băiatul se făcu invizibil.
-Evelyn, ce s-a întâmplat?
Aceasta doar arătă cu degetul spre geam și Damia se uită îngrozită. Era o creatură.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
