Amnesia

Amnezie

                                                                                 După trei luni

                                                                                     Michigan

Ne aflam cu totii in livingul spatios al casei , eu ,mama, Blacke si Edward, ne uitam la un film in timp ce mancam popcorn, defapt se uitau la fim,eu nu ma mai uitam ,nu mi se parea atat de interesant, am privit-o pe mama si am zis.

-Vreau sa stiu totul.

Se uita la mine apoi se incrunta.

-Deja sti.

-Adevarul mama, adevarul.

Ii spun in timp ce Blacke isi muta atentia pe noi, si imi spune.

-Ce vrei sa sti ma? Adevarul e ca ai avut un accident de masina si ti-ai pierdut memoria, mai las-o in pace pe mama ,ca deja e satula de cate intrebari fara sens i-ai pus.

Zice in timp ce aproape urla la mine, ma uit si eu la el si ii zic.

-Da mi-a zis totul, dar nu si adevarul.

Oar apoi imi zice cu un ton mai ridicat

-Adevarul e ca ti-ai pierdut memoria si ai sapte ani lipsa , asta-i tot adevarul si ar fi cazul sa incepi sa il accepti.

Stiam ca ma minte, deja am ajuns sa fiu experta, imi dadeam seama ca ma minte cineva dupa cum se uita la mine, iar Blacke si mama desii sustin ca nu mint, o fac, i-am prins de multe ori ascunzand chestii de mine si susotind chestii, poate ca eram doar un copil dar nu eram proasta, m-am ridicat de pe canapea si am mers la mine in camera, am trantit si deja auzeam pasii fratelui meu care se indreptau spre camera mea, a intrat la mine in camera si sa asezat langa mine pe pat.

-Ce este? Ce mai vrei?

Il intreb cu o voce joasa in timp ce ma uitam la el, speram sa nu fi venit doar ca sa imi zica alte minciuni.

-Isa, nimeni nu te minte, doar ca ai auzit ce au zis medicii, nu avem voie sa iti zicem nimic trebuie sa te lasam pe tine sa iti amintesti singura.

-Bine, atat?

-Da, si ai grija ce faci singura in camera.

Spune in timp ce se ridica de pe pat si iese din camera, in urma cu trei luni am avut un accident si mi-am pierdut memoria, am uitat sapte ani din viata mea, cand m-am trezit la spital cu mama si Blacke in jurul meu mi-au spus ca mi-am pierdut memoria, sunt amnezica , nu mai stiu nimic din viata mea, si cel mai rau e ca totii ma mint iar apoi imi zic ca nu ma mint si nu m-ar minti niciodata iar eu trebuie sa ma prefac ca ii cred , dar gata , pana aici a fost cu asta, de trei luni nu am mai iesit din casa fara supraveghetor, sa nu mai zic ca mereu sunt supravegheata si mereu trebuie sa cer aprobarea mamei pentru a face ceva si de fiecare data raspunsul e "nu",  de data aceasta nu o sa mai cer voie nimanui, am saptesprezece ani ar trebui sa fac ce face ori ce alt adolescent normal de varsta mea nu sa stau inchisa in casa, mi-am schimbat tinuta in una potrivita pentru o plimbare in oras, o pereche de blugii, si un tricou cu o geaca subtire, apoi am iesit din casa pe geamul camerei mele, am iesit din curte pe poarta din spate pentru a nu ma vedea cineva, iar apoi am luat-o la pas pana cand am ajuns pe o strada cu multe atractii turistice si restaurante, gelateri si cofetarii, de la un restaurant se auze un cantec foarte frumos si cand am fost in drept cu el am decis sa intru pentru a asculta de aproape cantecul , m-am asezat la o masa apropiata de scena si am ascultat cum solistul canta la chitara si cu vocea,canta foarte frumos, ma uitam la el in timp ce ascultam cum canta, avea parul saten, ochii caprui,si  era foarte inalt, si avea un corp destul de tonifiat, am l-am admirat in timp ce canta , canta asa de frumos incat as fi vrut sa stie  ca canta asa frumos, in jurul scenei sau strans cateva persoane pentru a il asculta cum canta, majoritatea erau cupluri sau femei trecute de varsta a doua, mi-am incrucisat bratele si am ascultat incontinuare cum canta, dupa ce a terminat de cantat  m-am decis sa merg la el si sa ii spun cat de frumoas canta, acum isi strangea chitara ,probabil ca i se terminase programul de cantat, m-am urcat pe scena si el si-a indreptat privirea spre mine imediat ce a vazut ca cineva a urcat pe scena.

-Buna.

Il salut in timp ce el se uita la mine confuz, probabil ca se intreba ce cauta o "nebuna" ca mine pe scena si de ce il abordez, avea o privire rece si goala.

-Salut.

Imi raspunde in cele din urma uitandu-sse ciudat la mine, ma anliza in timp ce eu incercam sa ignor faptul ca el ma anliza si incercam sa ma concentrez pentru a ii pune urmatoarea intrebare dar mi-a luat-o inainte.

-Te pot ajuta cu ceva?

Ma intreaba in timp ce privirle ni se intersecteaza si abia acum observ ca are niste ochii oceanici care pareau a te duce in largul oceanului in timp ce te uitati in ei, mi-am adus aminte ca mi-a pus o intrebare , in timp ce ma uitam in ochii lui ma concentram pentru a ii raspunde.

-Nu, doar voiam sa iti zic ca canti foarte frumos.

II raspund in cele din urma iar la auzul cuvintelor mele un mic zambet i se intinde pe fata, dar dispare la fel de repede pe cat a aparut.

-Multumesc.

Imi raspunde in cele din urma uitandu-se in ochii mei iar acum privirea lui era cu totul alta , te ingheta daca te uitai prea  mult in ochii lui, ciudat era ca chipul lui imi parea foarte cunoscut dar nu stiam de ce, nu cred ca ca l-am mai vazut niciodata dar chiar si asa, imi parea ca il stiam de undeva dar nu stiu de unde, nah, cel mai probabil nu l-am mai vazut niciodata, doar mi se parea.

-Maine vei mai fi aici sa canti?

Il intreb curioasa deoarece as vrea sa ii ascult din nou vocea care impreuna cu versurile si aceea chitara compuneau un cantec foarte frumos, se uita la mine pentru o secunda si imi raspunde..

-Da.

La auzul cuvintelor sale copilul din mine se bucura deoarece aveam sa ii aud cantecele si vocea si maine , ma uitam la el cu un mic zambet pe fata in timp ce el se uita la mine fara nici o expreise pe fata.

-Voi veni si maine, vreau sa te aud din nou cantand.

II rapund in timp ce ma uitam la el ca un copil, iar el tot ce facea era sa se uite la mine cu aceea privire care parea a vrea sa ma inghete daca ma mai uitam mult in directia lui, nu stiam daca am zis ceva gresit sau am facut ceva gresit , si i-am zis...

-Ne vedem maine.

Se uita la mine decizand sa imi raspunda si sa nu ma lase cu ochii in soare.

-Pe maine.

Imi zice in timp ce eu coboram de pe scena, cand am coborat de pe scena am constatat ca tot restaurantul era aproape gol, am iesit si eu din restaurant si mi-am continuat drumul pe aceasta straduta pana cand am ajuns intr-o zona foarte slab luminata si  nu era de loc populata de nimeni, am decis sa ma intorc deoarece nu stiam aceasta zona si parea a duce intr-o fundatura, m-am intors pentru a pleca dar din spatele meu sau auzit motoare de masina, m-am tras pe margine pentru a putea trece vreo masina daca era in spatele meu dar imediat spatele meu a facut contact cu ceva tare si dur,  m-am uitat in sus si-am vazut un tip cu o cagula pe fata care imi imobilza mainile tinandu-le , m-am uitat la el si terifiata de situatie nu am zis nimic, si-a scos un briceag din buzunar si a...