Amnesia

Adevărul

din fericire am gasit un fisier pe care nu il vazusem, am intrat pe folder, si l-am deschis , erau poze, poze cu mine, si Blacke am rasfoit tot fisierul pana cand am ajuns la ultimele poze, am dat clic pe una si nu imi venea sa cred ce vad , eram eu cu Shane intr-o poza sarutandu-ne , am dat la urmatoarea poza si eram tot eu, Shane pe o plaja , iar a treia poza era cu mine si Shane in care mana mea era indreptata spre camera iar pe ea aveam un inel, lacrmile adin ochii mei nu au incetat sa apara si sa curga in timp ce mie nu imi venea sa cred ce am gasit, mi-am luat telefonul si mi-am descarcat pozele in telefon, lacrimile nu pareau a se opri asa ca le-am sters cu mana in caz ca avea sa intre cineva in camera, nu era cazul sa ma vada plangand,ma mintise, cand am intrebat-o daca am avut vreun iubit m-a mintit,acum mi-am dat seama ca tot ce spunea mama era o minciuna, nu aveam sa o mai cred niciodata nu dupa ce am aflat asta, cine stie ce imi mai ascund, mi-am descarcat pozele in telefon iar apoi m-am schimbat repede in ceva potrivit pentru a iesi afara, mi-am prins parul intr-un coc si apoi mi-am luat telefonul si am iesit pe geam afara, trebuia sa vorbesc cu Shane, el mi-ar zice mai multe decat daca as intreba-o pe mama, am iesit din curte si m-am grabit sa ajung la restaurant.

Dupa treizeci de minute am ajuns in fata restaurantului, aveam sufletul si increderea tandari aproape ca nici nu mai exista incredere, nu dupa ce am vazut, l-am vazut pe Shane pe o banca vizavi de restaurant, m-am dus la el val-vartej si l-am intrebat furioasa.

-Ce esti tu pentru mine?

Si-a indreptat privirea spre mine si mi-a raspuns nonsalant.

-Un baiat.

-Atunci ce inseamna asta? Il intreb iritata in timp ce i-am aratat telefonul pe care era o poza cu noi doi sarutandu-ne, nu si-a putut ascunde socul de pe chip cand a vazut poza, stiam foarte bine ca stie mai multe ca mine, raspunsul lui a venit imediat.

-Nimic.

Nimic? Cum adica nimic? Mintea cu dovezile in fata? M-am saturat de minciuna asta in care suntem toti bagati din cauza mamei mele care nu e in stare sa imi zica adevarul cand o intreb.

-Nimic? Cum adica nimic? Il intreb iritata si enervata de raspunsul lui aproape ca am tipat la el din cauza frustrari.

-Nimic.

Ma credea proasta sau ceva? Chiar avea impresia ca o sa il cred cand poza aia zice cu totul altceva, stiu ca mintea,deja devenisem experta la minciuni.

-Ne sarutam, si nu mai zic ca am fost logoditi.

Constat cu voce tare in cele din urma aproape ca am vazut o sclipire in ochii lui cand am zis ca am fost logoditi dar a disparut la fel de repede pe cat a aparut, aproape ca m-am convins singura ca a fost o idee proasta sa vin aici.

-Noi nu am fost nimic.

Imi zice uitandu-se la mine apoi in jos, cum putea sa zica asa ceva cand eu simteam ca am fost ceva mai mult, cand aveam dovezile si el tot nega.

-Atunci ce inseamna pozele astea, vreau adevarul.

Il intreb inervoasa cu o voce indiferenta si rece ca gheata , ma uitam la el in timp ce asteptam sa primesc un raspuns care speram sa nu fie o alta minciuna .

-Ti-am mai zis nimic.

Imi raspunde cu o voce joasa in timp ce se uita la mine, deci pozele alea cu noi nu insemnau nimic,eu proasta ca am venit la el crezand ca imi va spune si ca nu ma va minti la fel ca mama, m-am saturat de mincinosi.

-Am venit la tine crezand ca nu o sa ma minti cum ar fi facut mama daca as fi intrebat-o pe ea, dar m-am inselat.

Ii zic iar pe urma plec de acolo nervoasa si dezamagita de faptul ca sunt inconjurata doar de mincinosi, toti ma mint, m-am saturat sa ma minta toti, nervoasa fiind nu m-am uitat pe unde mergeam si m-am izbit de ceva tare si dur, cand m-am dezmeticit am observat ca persoana de care m-am ciocnit e baiatul care m-a dus inapoi acasa cand am fost atacata de acel mafiot.