Afacerista

apelul

Dimineața sunt trezita de o atingere fina și de vocea blândă a tatei.

— Ar trebui sa te trezești, avem ceva de vorbit.
— Sigur. Ce s-a întâmplat? asta ma speriase putin. Oare ce tampenii i-a mai bagat vrajitoarea aia in cap.
— Hai jos.

Tata iese din camera, iar eu ma pregătesc. Spălându-mi fata și schimbându-mi pijamalele.
În living era tata și Cruella.

— Bun, vino sa vorbim.

Ma așez lângă tata și ascult tot ce au ei se zis.

— Eu va trebui sa plec din cauza serviciului. Voi fi foarte ocupat și nu voi pute da pe acasă. Tu va trebui sa stai cu Jenna.
— Și vreau sa va anunt ca fii mei gemeni se vor întoarce din turneu, însă bill nu va ramane aici, el va rămâne cu iubita lui.
— Bravo lor!

Când a zis de turneu, m-am gândit ca are băieți mari, nu eram pregătită nici de cum de ceea ce urma sa vad.

Tata s-a dus sa își facă bagajul, iar eu l-am ajutat. Voiam sa petrec mai mult timp cu el acum ca va pleca și voi rămâne cu femeia asta. Nu o suportam și nici ea pe mine, simțeam asta si era și ușor de văzut, doar ca tata e orbit de iubire. Știam ca ma așteaptă un calvar.

După ce îmi iau la revedere de la tata ma duc la mine în camera și ma apuc sa scriu în jurnal.

Draga jurnal tata a plecat astăzi cu serviciul, sper sa vina repede. Nu vreau sa îmi petrec timpul cu Jenna. Acum ca vine și unul dintre fiii ei, nu prea cred ca se va mai comporta "acceptabil" cu mine. Simt ca va urma o perioada groaznica.

— Xenia, vino jos, acum!
— E Xania, nu Xenia.
— Nu ma interesează, vino și ajută-mă!

— Hai odată, putoare!

— deja începe coșmarul... imi zic in sinea mea.

— Acum vin! ii raspund.

— Ce a durat atât?
— Am..
— Iar ai scris în caietul ala?
— Nu e un caiet, e un jurnal.
— În fine. Du-te și spala vasele, eu mi-am făcut manichiura și nu o pot strica.
— Mda, sigur.. acum am ajuns și servitoare în propria casa.
— Nu e casa ta, e a tatălui tău și automat a mea.
— Mda, cum spui tu. ii spun dandu-mi ochii peste cap.

După ce termin de spălat vasele, aud o bătaie în ușă.

— Deschid eu.
— Oricum tu te duceai. îmi musc buza de nervi la auzul acestei replici.

Era un băiat în jur de 15 ani, cu dreads și un pierce în buza de jos.

— Buna, cine ești? il intreb.
— O caut pe doamna Jenna Grotter. Am greșit? spune plin de sine baiatul.
— Nu, nu. Cru- Jenna este in casa.
— umm.. ok. replica nedumerit.
—  Tom, băiatul meu! Ce mare ai crescut.
— Spre deosebire de tine, care nu te-ai schimbat deloc!

Cat timp ei se imbratisau, eu ma duc din nou în camera mea.

*mini pov* - Nu îl suportam deloc pe Tom, avea fițe și aducea fete acasă în fiecare zi, le schimba mai des ca pe șosete. L-am cunoscut și pe bill, el era mai ok, dar amândoi erau la fel de îngâmfați ca și mama lor.

Skip time

26.4.2001

Trecuse deja o luna de la plecarea tatei și de cand i-am cunoscut pe gemeni. Înțeleg ca sunt vedete, dar sunt foarte insuportabili.

Stăteam în pat, scriind în jurnal, normal. Cred ca era activitatea mea preferată. Însă sunt întreruptă de telefonul meu care suna. Credeam ca e tata, dar defapt...

— Buna tata! Ce mai faci? raspund incantata.
— Imi pare rău, dar nu sunt tatăl tău. Acesta a avut un accident rutier, iar telefonul mobil e tot ce a mai rămas. Acesta nu a putut supraviețui impactului. aud vocea unui barbat necunoscut. 
— Am înțeles, mulțumim!...
— Condoleanțe!

Eram distrusa... i-am pierdut pe amândoi. Și pe mama și pe tata, am rămas cu Cruella. Toată viata mea e distrusa... totul e dus pe râpă.

— Iar plângi după ma-ta? ma intreaba in batjocura.
— Nu!
— Dar?

Pentru o secunda i-am văzut mila, mila din voce si din priviri. Ii e mila de mine? Sau doar mi se pare?

— E tata.. am fost sunata de un doctor și mi-a zis ca a avut un accident rutier.

Aceasta a început sa urle și sa facă crize de plans. Chiar il iubea pe tata, dar pe mine nu.. Tom când a auzit halul în care plângea a venit intr-un suflet.

— i-ai făcut ceva mamei? ma intreaba nervos.
— Nu! De ce i-as face ceva?
— Ba da, mi-a făcut... mi-a dat vestea doborataore, ca Peter a murit.
— M-ai speriat! Gata nu m-ai plânge.

Amândouă plangeam incontrolabil. Desigur ca tom nici nu ma privea. El era atent la Cruella. Il înțeleg, pana la urma e mama lui.

După ce m-am mai potolit am decis sa merg la mormântul mamei.

— Unde mergi? ma intreaba Tom.
— La mama mea. Crezi ca doar tu ai o mama?
— Dar mama mea, nu e și a ta? Chiar dacă e mama vitrega, e tot mama ta.
— Eu ma duc la mama mea biologica, care ma iubea.
— Si ea te iubește!
— Nu mai stau sa iti dau explicații, pentru ca pierd timp prețios.

Nu știu dacă a mai zis ceva, nici nu ma interesa. Ma duc la florărie, și ca de obicei iau 2 lalele, una alba și una roșie. Floraresele deja știau ce urmează sa cer, asa ca mi le ofereau cu un mic zâmbet pe fata, evitând tot dialogul nefolositor. Chiar de era un simplu zâmbet, era unul cald, care îmi schimba ziua și dispoziția. Astăzi, la vânzare, era Florentina, eu ii ziceam Flori.

— Ai ochii roșii, ce ai pățit? ma intreaba respectuos Flori.
— Am fost cutremurata de o veste oribila... de un apel mai exact.
— Nu intru în discuții dacă nu vrei sa vorbești.

Ii zâmbesc și ies din florărie. Amândouă doamnele erau foarte de treaba.

Merg la cimitir și ii las buchetul mamei pe mormânt. Peste doua zile și tata urma sa fie înmormântat lângă ea.
După o lunga discuție cu spiritul mamei, decid sa merg acasă. O proasta decizie, fiindcă atunci când deschid ușa de la intrare, o vad pe Cruella cu jurnalul meu în mana.