Afacerista

creatura

Era foc și para. Cred ca l-a citit..

— Hei, ce faci cu jurnalul meu. o intreb putin speriata.
— Deci chiar asa de urat ma comport cu tine? De ce îmi zici Cruella?
— Asa m-am obișnuit, consideram ca tu i-ai luat locul mamei.
— Dacă tatăl tău si-a refăcut viața cu mine, asta nu înseamnă că i-am luat locul mamei tale. Și te avertizez, dacă pana acum m-am comportat urat cu tine, de acum viața ta va deveni un calvar!
— Îmi pare rău, ok? Te rog, da-mi-l!
— Nu! Asta rămâne la mine.

Îl duce la ea în camera, iar apoi iese cu o curea.

— Ce faci cu aia? Oh nu, nu, nu, nu! Te rog nu!
— E cureaua lui Tom, i-o duceam în camera.

Nu pot spune decât ca am răsuflat ușurată. Însă nu pentru mult timp. Aceasta vine la mine și îmi da o palma.

— Sa te înveți sa nu îmi mai alegi tu alte prenume.

În acel moment vine și Tom. Băiatul o vede cum îmi plesnește un dos de palma pe obraz și vine în fuga către mine.

— Mama, te-ai ticnit? Cum sa o lovești? izbugneste Tom.
— A scris în caietul ala prostesc al ei, numai bazaconii despre mie.
— Si asta este un motiv?
— Imi cer scuze ca m-am pierdut cu firea! imi spune si ma ia in brate.

Se vedea după fata ei ca nu regreta nimic. O zicea numai din dragoste pentru fiul ei. Sigur atunci când el nu va fi de fata, îmi va face viața un adevărat coșmar.

—  Du-te la tine în camera.
— Când îmi voi putea primi jurnalul?
— Nu știu, acum pleacă!

Urc la mine în camera și ma pun pe căutat niste poze cu mama. Aparent si alea disparuse

Sunt întreruptă de o bătaie în ușă. Era jenna.

— Vreau sa iti dau astea! Si sa imi cer scuze pentru toate iesirile nervoase. Iyi promit ca ma voi revansa.

Intra in camera și îmi intinde pozele cu mama.

— Mulțumesc!

Aceasta da sa plece, însă... un sentiment ciudat, pe care nu l-am mai simțit pana acum, m-a străpuns.

— Stai!
— Vrei sa îmi zici ceva?
—Asaza-te pe pat, te rog!

Aceasta se așază lângă mine, iar eu ma apropri de ea și o îmbrățișez. Am simțit nevoia sa îmbrățișez pe cineva. Jenna a fost surprinsa la început, dar a acceptat îmbrățișarea și m-a strâns și ea la piept.

Acest lucru m-a emoționat și am început sa plâng. Jenna încerca să mă liniștească și îmi mângâia spatele.

—Hei, ce e cu tine?
— Nu știu... simt ca am nevoie de puțină afecțiune. Apropo, mulțumesc pentru că mi-ai adus pozele!
— Știu cât de mult ți la ele.

Ma îndepărtez din îmbrățișare și ma uit la ea. Femeia îmi șterge lacrimile, iar apoi pleacă. Apoi ma trezesc. Asta nu s-a întâmplat cu adevărat.

— Mama, mi-ai văzut jurnalul? După ce realizez ce am spus mi-am pus mana la gură, fiind surprinsa de tocmai ce am spus.
—Poftim? Nu cred ca am înțeles bine, poti coborî?

Merg jos, la bucătărie, acolo unde era ea.

— poți repeta?
— Mi-ai văzut jurnalul?
— Mi-ai spus cumva "mama"?
—Nuu, cred ca ți s-a părut.
— În fine, da, este la mine în camera. Ti-am lăsat pozele cu mama ta pe noptiera de lângă pat, când dormeai.
— În regula, mulțumesc!
— Nu ai de ce, nu aveam ce face cu ele.

Jenna se întoarce cu spatele continuand sa gătească.

— Înainte sa pleci, spala și tu vasele! Și sa ști ca nu ma numesc Cruella.

Eu las privirea în pământ, mergând, apoi, sa spăl vasele.

Maine aveam școală, nu aveam deloc chef. După ce termin sarcina oferita de jenna, merg sa îmi pregătesc ghiozdanul și sa îmi fac outfitul pentru mâine. Apoi merg sa fac un dus.

Termin de făcut dus, iar apoi ma bag în pat. Mereu ma chinui sa adorm, dar acum somnul m-a furat rapid.

Dimineața sunt trezita de alarma. Nu aveam timp de leneveala. Ma ridic, și primul lucru pe care îl fac este sa ma duc la baie, făcându-mi rutina, iar apoi ma îmbrac si imi pun ghiozdanul în spate.

Ies din camera îndreptându-ma spre ieșire. În maxim 15 minute am fost la școală. Totul a fost plictisitor, de abia așteptam să mă duc acasă.

Când ajung, sunt surprinsa de Jenna ce ținea o curea în mana.

— Ce faci cu aia?

Nu îmi răspunde, doar se îndreaptă spre mine și începe sa ma lovească cu sălbăticiune.

— Cu ce ti-am greșit?
— Cu existenta ta.
— Deci a plecat Tom?
— De ce vrei sa ști?
— Dacă el era, tu nu te comportai asa.
— Exact, vezi ca ești fata deșteaptă?

Ea continua sa ma lovească, și nu numai cu cureaua, ci dădea și cu pumnii și cu picioarele și cu tot ce prindea. Știam ca ma va aștepta o viata groaznica, dar nu ma așteptam la asta. Preferam sa rămân la școală, făcând ore jalnice.

După ce se plictisește ma prinde de brațul drept și ma arunca la mine în camera, iar mai apoi încuie ușa.

— Acolo vei sta! Vei manca și vei bea când îmi aduc eu aminte.

Ma durea totul. Ma lovise pana la sânge. Nu știu dacă voi mai apuca ziua de mâine. Chiar credeam ca visul in care s-a schimbat în bine a fost un vis, dar s-a transformat într-o creatura și mai înfricoșătoare. Tot ce îmi doresc, este sa mai supraviețuiesc, macar pana se intoarce Tom.