Afacerista

șansa

Dimineața, pe comota de langa pat, ma aștepta o scrisoare, o alta scrisoare. De data asta era de la Tom... de ce mi-ar scrie o scrisoare dacă e cu mine în casa?

Când te vei trezi probabil nu voi fi acasă. Am un concert în periferia orașului și voi veni târziu. Îți scriu asta ca să te anunț ca nu vom putea discuta astăzi, însă îmi voi cere scuze prin aceasta scrisoare. Mâine poate vom putea dormi mai mult.
Deci... îmi pare extrem de rău pentru tot ce ti-am făcut! Ma gândeam la tine non-stop, nu suportam ideea ca suntem la mile distanta unul de altul. Poate tu nu te gândeai la mine, poate ca ma înjurai, sau poate credeai ca nu mai țin la tine, dar nu imi pot vedea viitorul cu altcineva. Nimeni nu te-a înlocuit și jur ca nimeni nu s-a atins de mine în absenta ta. In acea poza... era prietena lui Bill, ți-am mai spus... nu prea cred ca ma crezi, dar îmi încerc norocul. Mai am ceva de spus... cat timp am fost în Tokyo, bill a avut intenția sa ne ocupam și de altceva.. și vreau sa te anunt ca petioada de timp cat am fost, m-am ocupat cu trafic de carne vie... îmi cer scuze pentru asta! Te iubesc și sper sa ne continuam relația, chiar dacă suntem frați vitregi...

Ce îmi face băiatul asta.... nu stiu când va ajunge acasă de la concert, dar va avea loc o conversație între mine și el.

Era luni, o zi plina. Multe dosare, multe programări, multe telefoane și lista poate continua. Ma duc în birou și ma apuc de treaba, nu inainte de a-mi face o cafea. Urăsc ziua de luni, este cea mai aglomerata. Lunea și miercurea zici ca sunt blestemate, uneori, chiar și marțea.

Era în jurul orei 23:48, iar eu mai aveam un teanc de dosare. Speram sa le termin azi, pentru ca maine era o zi libera și sa ma bucur de ea. Nici nu știu dacă a venit Tom. Stau închisă aici de azi-dimineață. După ce insfarsit termin toate dosarele, ies sa îmi duc cele 4 căni de cafea la bucătărie, apoi merg în camera. Prima data verific sa vad dacă a venit Tom. Aparent încă nu venise, totuși, este ora 00:32, iar el încă nu a venit. Ceva e suspect, sau poate doar ma gândesc la chestii la care nu ar trebui sa ma gândesc.

Ma duc la mine în camera și ma culc, dar ce sa te culci? Eram super stresata și ma gândeam de ce nu a venit pana la ora asta. Voiam sa ma liniștesc, asa ca im sun. Îmi răspunde rapid.

E: Hei, Tom! Pe unde ești?
T: Scuze ca a durat atât! Sunt în mașină, în drum spre casa.
E: Bine.. vorbim când vi?
T: Da, dacă vrei.

Eram în bucătărie, când aud ușa de la intrare. Cel mai probabil era Tom. Ies din baie și îl vad pe Tom pe canapea.

E: Buna, ce faci?
T: Vreau sa dorm....
E: Observ. Atunci vorbim mâine, da?
T: Ai citit scrisoare, este?
E: Mda...
T: Îmi cer scuze pentru "jobul" pe care l-am avut în Tokyo!
E: Nu e problema, adică este, dar... te-am iertat, pentru tot!
T: Serios?
E: Da.
T: Putem fi iar împreună?
E: E prea devreme sa ma pronunț, dar poate ca da...
T: Serios?
E: Da. Eu zic sa te duci sa dormi, ești foarte obosit.
T: Mhm...
E: În camera ta...

...

E: Tom?

Cu cine sa mai vorbesc? Asta s-a culcat... il înțeleg, pentru ca e obositor. Ma duc și eu la mine în camera și ma culc. Acum am adormit imediat, cred ca ma stresam în legatura cu Tom. Ma bucur ca maine nu am treaba, pentru ca voi dormi ceva, totuși e 02:27.

Credeam ca ma voi trezi după ora prânzului, dar aparent am dormit doar 7 ore, eu zic ca e ok. Când cobor în living, îl vad pe Tom pe telefon. Nu credeam ca e asa matinal.

E: De când te trezești asa devreme?
T: Umm, nu știu... de azi, cred.
E: Ma ajuți sa fac micul dejun?
T: Da, de ce nu?

Sincer chiar mi-a fost dor de el. Poate ca universul le-a așezat în asa fel încât sa îl pot prețui mai mult. Uneori îmi e dor de noi... dar timpul le rezolva pe toate.

T: Știu ca e prea devreme, dar as vrea sa fim din nou împreună.
E: Tom, fratioare... după cum ai spus, e prea devreme.

Ce tot fac? El încearcă sa îmi îndeplinească o dorința și eu dau cu piciorul?

T: Înțeleg... dar chiar îmi pare rău. Măcar o șansă.
E: Tom... mai acorda-mi o zi. Maine, sau poate chiar diseară, îți voi spune concret.
T: Bine, voi mai astpta.

Tonul lui ma făcea sa ma întristez, dar ma și amuza în același timp. Vorbea ca un copil care aștepta o jucărie. Chiar vreau un copil.

Ziua a trecut repede. Am mai semnat niște contracte, si am mai apelat câțiva oameni de afaceri. Vreau să fac un proiect cu Emillie Tollyér. Are câteva afaceri de succes și doresc sa colaboram. Încă aștept un răspuns. Am mai vorbit și cu Trixi, și în sfârșit am avut timp sa vorbesc și cu Tom.

T: Deci?
E: Cred ca am mai putea încerca. Dar tine minte, este ultima șansă pe care ti-o mai acord! Mai dai odată cu piciorul și nici ca pe un frate nu te voi mai vedea.
T: Gata, șefa!

Ne imvratisam, dar parca nu era Tom dacă nu ma saruta.

E: Vezi poate ajungem ca în ziua în care ti-ai întrecut recordul.
T: Sincer am chef.
E: Eu nu, pa!
T: Glumeam, gata, gata!
E: Ma duc sa ma culc.
T: Pot sa dorm cu tine?
E: Nu, tu dormi cu mine doar atunci când am eu chef.
T: Eh, aia e, dorm singur.
E: Normal ca dormi cu mine, ce întrebare e asta? Voiau sa dormi cu Zmeu?
T: Cine e Zmeu?
E: Nu contează...

Încep sa rad și sa urc scările. Ajung în camera și ma arunc în pat. Imediat după mine, sare și Tom.

T: Eu încă ma întreb... cine e Zmeu?
E: Mi-e lene sa iti explic, noapte bună!