Legați De Contract

2- Secretul său

Rămân în loc și mă  gândesc ce să spun.
  Bine,nu există nici o îndoială că i-am descoperit... Temnița. Am citit '50 de picături de negru ',știu despre BDSM...
Întotdeauna am fost  curioasă în legătură cu asta... Dar găsirea propriului Tristan Blake s-a dovedit a fi mai greu decât am crezut. Oricum,nu cred că Eric a vrut ca eu...sau...oricine altcineva  să știe despre secretul lui. La naiba!

- V-am pus o întrebare domnișoară Floris,spune printre dinți.
- Oh,erm... Vroiam să vă întreb același lucru,dle Brighton.
- Poftim? Și pot să jur că văd cum își încleștează maxelarul.
- Adică,nu știam că vei veni, îi spun roșindu-mă.
- Încerci să fii amuzantă, domnișoară Floris?
-Eu...erm...nu...eu...,doar...

Eric ridică o sprânceană și își ciupește pod nasului cu o ușoară supărare.
Gah, probabil ar fi trebuit să-i spun altceva.

- Închideți ușa.

Ies pe coridor și închid ușa  repede în urma mea.  Intru în hol și încep să-mi răsucesc mâinele. Ce va face? Să mă certe, să mă șantajeze sau cel mai rău să mă concedieze? Nu pot permite una ca asta. Mă uit la Eric cu groază,dar el, totuși rămâne calm. Îmi pare că trece o veșnicie până acesta vorbește.

- Costumul meu, vă rog.
- Ce? Eric îsi întinde mâna.
- Și...
- Ce să spun? Tocmai ți-am spus că am nevoie de costumul meu.
- Credeam că...eu...eu...mă bâlbâi pentru a doua oară în trei minute.

Chiar o să renunțe la subiect?

- Deci,costumul?vădit eritat.

Dau repede din cap și îi înmân geanta. Eric nu spune nimic în timp ce se îndreaptă spre sufragerie. Îl urmez fără să pun întrebări,dar mă opresc când începe să-și de-a jos cămașa.
Bine,nu trebuia să te urmăresc!
Mă întorc brusc, căldura urcându-mi în obraji când aud un foșnet de haine. Curiozitatea mă copleșește și arunc o privire rapidă peste umăr.Woah! Bine... Rahat... E...foarte bine făcut sub costumele alea,nu? Și eu ar trebui să-mi petrec majoritatea timpului cu el?

- De ce ți-a luat atât de mult să ajungi aici? M-aș fi așteptat să fi plecată până acum.

Mă întorc și rămân fără aer. E cu bustul gol. Tot corpul e plin de mușchi.

- Ehm... Îmi pare rău,data viitoare o să iau un taxi.
-Nu ai făcut-o?
- Nu. Mi-aș dori să existe un autobuz sau un metrou care sa vină aici, totuși.
- Stai...Ai venit pe jos până aici?
- Da. Nu-i mare lucru. Îmi place să merg pe jos, mă menține agil. Adică...mă menține sănătos, îi spun dând din umeri.

Nu pot să-i spun că economisesc bani.

- Hm. Asta pur și simplu nu va merge...Eric își scoate telefonul și tastează ceva,apoi îl aruncă pe măsuță. Vă rog să o contactați pe Kendra de la Resurse Umane mâine dimineață și să o rogi să-ți de-a un card de firmă pentru cheltuielile de serviciu în numele meu. Așa că data viitoare câmd îți spun să faci ceva,sa folosești cartea. Vreau ca totul să fie gata la timp.Ah,nu nu uitați să vă luați câteva ținute. Vreau să arăți prezentabil.
- Dar...încep să mă bâlbâi din nou. Pot să-mi cumpăr singură ținute.
-  Nu va exista alte discuții în această privință. Este o cerință,oftează și dă din cap.

Liniștea se umple în cameră în timp ce Eric se uită la mine. Ard sub privirea lui și încep să mă mișc stângaci pe loc. Pe buzele lui apare pentru un scurt timp o urmă de zâmbet. Nesuferitul!

- Vrei să te întorci?
- Oh,da! Da,sigur!

Sunt sigură că îl aud chicotind în sinea lui,dar nu spun nimic când mă întorc. Se aude din nou un foșnet de haine, în timp ce se schimbă complet în costum.
Nu se aștepta că eu să fiu aici în timp ce el se schimba pentru cină... Ei bine,nu mai este nimic de făcut în privința asta acum.