Legați De Contract

15 - Prietena lui Beast

- Despre ce vorbiți voi doi?
- E o poveste lungă, mamă. O să ieșim afară să vorbim puțin, bine?
- Da, bineînțeles, nu te grăbi.

În grabă, ies afară cu Eric, lăsând-o pe mama singură.
După ce ieșim afară, mă intorc cu nerăbdare spre Eric.

- Deci... Cine este?
- Este... A fost Rosie.
- Rosie?! Deci era destul de disparată încât să mă ucidă? Ce naiba e în neregulă cu ea?! Nu-mi vine să cred că i-am acordat măcar beneficiul îndoielii...
- Și a profitat de simpatia ta. Atât de mult încât a încercat să te rănească, Eric înghiți în sec, neliniștit, dar făcând tot posibilul să-și țină emoțiile la distanță. Îmi apucă mâna. Casetele au fost deja trimise la poliție. O vor duce la interogatoriu în curând.

Înseamnă că atunci creierul nu mi-a jucat feste. Ea a fost acolo.

- Asta înseamnă că trebuie să ne întoarcem?
- Da. Trebuie să dai o declarație anchetatorilor.
- Bineînțeles că da.
- Nu-ți face griji. Voi fi cu tine la fiecare pas.

Mi se așează o urmă de speranță în inimă la cuvintele lui. Mă trage într-o îmbrățișare destul de strânsă sau chiar prea strânsă pentru mine. Dar tac și nu zic nimic.

- Ar trebui să-mi adun lucrurile și să le spun părinților mei că plecăm. Deocamdată, las detaliile la o parte.
- Nu te grăbi.

Mă întorc în casă ca să-mi iau lucrurile. După ce le explic părinților că trebuie să mă întorc din cauza unei urgențe, plec cu Eric.

După un zbor scurt și o oprire acasă pentru a mă împrospăta,  eu și Eric ajungem la secția de poliție. O tânără polițistă vine să ne întâmpine.

- Dle Brighton, dră Floris? Sunt detectivul Miller. Am vorbit la telefon.
- Da, mă bucur să te cunosc, defective, îi întinde Eric mâna.
- Miller? mă mir eu.

Am citit despre ea, m-am documentat. A doboât cea mai mare rețea de trafic de persoane.

- Ești un erou!!! țip ca un copil mic, luându-mă gura pe dinainte.
- Wow, um... Nu știu dacă m-aș numi așa, dar mulțumesc.
- Deci, ce trebuie să fac?
- O să vă rugăm să ne dați o declarație despre acea noapte. Știu cât de deficit poate fi pentru oameni, dar nu vă faceți griji. Îți voi vorbi despre asta și poți să stai cât de mult timp ai nevoie, bine?
- Mulțumesc...

Nu mă așteptam să fie atât de grijulie. Mă face să mă simt mai puțin nervoasă în legătură cu toată chestia asta.

Eric își drege gâtul și mă strânge de mână.

- Este... Rosie Summers aici?
- O ținem într-o celulă de detenție. După ce i-am arătat imaginile, a cedat destul de repede și a recunoscut. Inclusiv, aparent, să vă luați informații personale de pe telefon, dle Brighton.
- Textele! Echipa mea de securitate a lucrat  pentru a obține IP-ul persoanei care a divulgat aceste informații. Îi pot spune să vă transmită orice informație pe care o găsesc.
- Aș aprecia asta. Mai este un lucru. A întrebat dacă poate să vă vadă, dle Brighton.
- Ea ce? mă înec. În nici un caz nu o vei face.
- Sunt de acord cu domnișoara Floris în această privință. Eu nu aș sugera asta, dar depinde de tine. Bineînțeles, aș fi prezentă pentru a fi cu ochii pe ea.

Eric tace pentru o clipă, cu sprâncenele încruntate în gând. Îmi strânge puțin mai tare mâna și cunosc nervozitate din ochii lui.

- Vreau să o văd. Am nevoie de o încheiere, rupe tăcerea.
- Dacă ești foarte sigur de asta.
- Eric... Nu trebuie să faci asta. Nu vreau ca ea să te supere.
- Știu, dar trebuie să fac asta.

Se înțepenise, mâna lui încă o ține pe a mea. Chiar dacă fața lui nu arată nici un emoție, îmi dau seama că debordează de anxietate. Înțeleg că vrea să încheie, dar e clar că asta îl afectează. Dacă trebuie să fac asta... trebuie să fiu alături de el. Știu că îi va fi mai ușor dacă voi fi acolo cu el.